Estetica si arta contemporana...

A fost odata ca niciodata o discutie despre estetica, in care eu am sustinut ca pentru unele creatii de arta contemporana, arta digitala, arta conceptuala este nepotrivit sa afirmi ca ai o traire estetica, ca ai si o satisfactie intelectuala... expectantele estetice iti pot limita experienta artei...
Dar de unde mi se trage?
Oare am inteles bine termenii?
Mai jos sunt cautarile ce au urmat.

1. Boris Groys Introduction—Global Conceptualism Revisited

It makes sense to reflect for a moment upon this shift from aesthetics to poetics and rhetoric. The aesthetic attitude is basically that of the spectator. Aesthetics as a philosophical tradition and a university discipline relates to art and reflects upon art from the perspective of the art spectator—or one could also say from the perspective of the art consumer. Spectators mostly expect an aesthetic experience from art. Since the time of Kant, we know that this experience can be one of beauty or of the sublime. It can be an experience of sensual pleasure. But it can also be an anti-aesthetic experience of displeasure, or of frustration provoked by an artwork that lacks all the qualities which an affirmative aesthetics expects it to possess. It can be the experience of a utopian vision that could lead away from present conditions to a new society in which beauty reigns. Or, to formulate this differently, it could be a redistribution of the sensible, one that refigures the spectator’s terms of vision by showing certain things and giving access to certain voices that were previously concealed or obscured. But, because the commercialization of art already undermines any possible utopian perspective, it can also be a demonstration of the impossibility of positive aesthetic experience within a society based on oppression and exploitation. As we know, these seemingly contradictory aesthetic experiences can be equally enjoyable. However, to experience aesthetic enjoyment of any kind, a spectator has to be aesthetically educated. This education necessarily reflects the social and cultural milieus into which the spectator was born and in which he or she lives. In other words, an aesthetic attitude presupposes the subordination of art production to art consumption—and likewise, the subordination of artistic theory and practice to a sociological perspective.

2. Chiar am spus ca nu poti avea o experienta estetica fata de o formula matematica, dar se pare ca poti http://en.wikipedia.org/wiki/Mathematical_beauty

3. Exista si NEUROESTETICA

Researchers who have been prominent in the field combine principles from perceptual psychology, evolutionary biology, neurological deficits, and functional brain anatomy in order to address the evolutionary meaning of beauty that may be the essence of art.^[5] It is felt that neuroscience is a very promising path for the search for the quantified evaluation of art.^[6] With the aim of discovering general rules about aesthetics, one approach is the observation of subjects viewing art and the exploration of the mechanics of vision.^[6] It is proposed that pleasing sensations are derived from the repeated activation of neurons due to primitive visual stimuli such as horizontal and vertical lines. In addition to the generation of theories to explain this, such as Ramachandran's set of laws, it is important to use neuroscience to determine and understand the neurological mechanisms involved.

4. Greenberg si estetica modernista ( DIARMUID COSTELLO Greenberg’s Kant and the Fate of Aesthetics in Contemporary Art Theory)

For Greenberg, it was above all aesthetic judgment, by which he meant judgments of taste, and the distinctive kind of experience he associated with such judgments, that underwrote the value of art “as art.” Not surprisingly, in view of this identification of art with taste and aesthetic experience, Greenberg characterized modernism as a heightened tendency toward aesthetic value, and the foregrounding of such value, in art: “Modernism defines itself in the long run not as a ‘movement,’
much less a program, but rather as a kind of bias or tropism: towards aesthetic value, aesthetic value as such and as ultimate. The specificity of Modernism lies in its being so heightened a tropism in this regard.” The conceptual cornerstone of modernism, as Greenberg theorized it, was “medium-specificity”: the self-reflexive investigation of the constraints of a specific medium through the ongoing practice of the discipline in question.(pag.2)

 

Animatii despre miscarile din design Bauhaus, Modernism si altele

Ce inseamna un "desen bun" ?

 Textul se gaseste pe Luquet Archives  aici

Does Practice Make Perfect? Children’s and Adults’ Constructions of Graphic Merit and Development: A Crosscultural Study 

David Pariser, Concordia University
Anna Kindler, University of British Columbia.
Axel van den Berg, McGill University
Belidson Dias, University of Brasilia
Wan Chen Liu, National Changhua University of Education

" This paper touches on many topics related to child art, but primarily addresses two: the “real nature” of graphic development as it exists in some absolute sense, and various people’s notions of what they believe graphic development actually looks like. This abstract entity—the “true” nature of graphic development––is present mostly as an absence, but its presence is nevertheless felt, for it is a foil against which to measure the quantified judgments of judges from three different countries of what constitute better and worse drawings. And as these drawings have been collected from a cross-age sample of children, adolescents, naïve, and art trained adults alike, it is an easy step to organize these judgments of good, bad, and indifferent drawings into the implied outlines of a graphic-developmental path, one where the ultimate telos is a mystical and perhaps unknowable entity called a “good drawing.”

Spirale, Fibonacci si plantele

"Steal Like An Artist" de Austin Kleon - prezentari

Solomon Marcus despre educatie si reforma educatiei

 Un articol in concordanta cu opinia mea despre educatie.

Solomon Marcus: Educatia, un bolnav cu diagnostic controversat

http://sar.org.ro/solomon-marcus-educatia-un-bolnav-cu-diagnostic-controversat/

(...)Rani deschise ale educatiei

Iata cateva (categorii de) astfel de rani: a) ignorarea nevoilor si drepturilor fundamentale ale copilului si adolescentului; b) ignorarea imperativelor societatii globalizate actuale; c) absenta educarii unei frecventari adecvate a televiziunii si internetului, care, din acest motiv, raman in mare masura antieducationale; d) persistenta unei mentalitati inapoiate la multi parinti, educatori si factori de decizie, in ceea ce priveste obiectul educatiei; e) incapacitatea educarii unui comportament bazat pe valori umane; f) incapacitatea depasirii reprezentarilor fragmentare, impuse de organizarea pe discipline care nu prea comunica intre ele; g) persistenta unor programe de invatamant peste care s-a asezat de mult rugina si care rateaza cele mai spectaculoase evenimente ale istoriei stiintei din ultimii 150 de ani; h) manuale in mare parte plictisitoare, neatractive, uneori neinteligibile ; i) val puternic, un adevarat tsunami antieducational pe care strada, mass media, viata publica  il produc si care saboteaza in mare masura actiunea scolii; j) numar crescand de familii incapabile sa ilustreze, sa confirme intelepciunea celor « sapte ani de-acasa ».  Aceste aspecte patologice ale educatiei sunt strans legate intre ele, teritoriul fiecaruia se intersecteaza cu teritoriile celorlalte.

Nevoile si drepturile fundamentale ale copilului si adolescentului

Exceptand nevoile de adapost, imbracaminte si hrana, copilul si adolescentul nu-si constientizeaza nevoile, nu le pot exprima si nu pot revendica satisfacerea lor. Ca si in cazul animalelor, adultii trebuie sa preia aceasta responsabilitate. Numai ca acest lucru nu prea se intampla. De exemplu, o urmarire atenta a comportamentului unui copil, de la cea mai frageda varsta, ne dezvaluie nevoia sa de a intelege ce se intampla in jurul sau si cu sine. Toate simturile sale sunt in alerta, curiozitatea sa nu are margini, el se afla intr-o continua dinamica, in care jocul este expresia nevoii sale de libertate, de observare si experiment. Intrebarea « de ce? » il obsedeaza, dar pe multi parinti si educatori ii enerveaza. Incercari, greseli si esecuri fac parte din ceea ce este pentru el aventura cunoasterii, dar dreptul de a gresi si de a esua chiar in mod repetat este o componenta obligatorie a activitatii sale de explorare a mediului ambiant, este pretul inevitabil pe care trebuie sa-l plateasca pentru a dobandi capacitatea de a gandi cu capul sau si de a nu se pierde atunci cand se afla in situatii inedite. Daca am tine seama de acest fapt, n-am mai diaboliza greseala si esecul, acordandu-le un statut general de infractiune, am sti sa distingem intre greselile negative si cele provenite din actiunea de cautare, din asumarea unui risc.(...)

Pentru cei care sunt interesati de Istoria Artei

Si stiu si engleza...
Lectii de Istoria Artei sub forma video le gasiti la KHAN Academy aici:

https://www.khanacademy.org/humanities/art-history

Si niste exemple:

Constantin Vica la Garantat 100% TVR

Emisiune in care Contantin Vica  critica proprietatea intelectuală, încearca să explice cum evoluează normele culturale și sociale si de ce nu este de acord cu morala crestin ortodoxa ...

Intreg materialul se gaseste pe site-ul TVR :

Garantat 100%

muzeul ca spital

Citind pe scribd...Boris Groys "Politics of Installation"
Operele de arta stau in muzeu ca pacientii in spital, neajutorate, ele au nevoie de un vindecator, adica un "curator" sa le readuca la viata (etimologic curator vine de la a vindeca). Opera de arta este bolnava nu este in stare sa se prezinte pe sine prin sine. Practica expunerii este reteta pentru vindecare. Expozitia da operei de arta prezenta, vizibilitate, o pune in vizorul publicului si devine obiectul judecatii acestuia. Dar expozitia asaza opera de arta in spatiul steril al galeriei, al muzeului modern pentru a fi privita iar ea devine un alt obiect disfunctional ...

Frumusetea din punct de vedere evolutionist

TED colaborează cu animatorul Andrew Park pentru a ilustrarea provocatoarei teorii a lui Denis Dutton asupra frumuseţii -- anume că arta, muzica şi alte lucruri frumoase, departe de a fi doar "în ochiul celui care le priveşte" fac parte din însăşi esenţa naturii umane, având origini evoluționare adânci.
Dutton a predat filozofie la University of Canterbury in Noua Zeelanda, si a fost editor la Arts & Letters Daily.

Prelegerea lui Boris Groys din cadrul platformei de discuții „Arta de după sfârșitul lumii”

Articolul este  de pe CRITIC ATAC.
Prelegerea lui Boris Groys din cadrul platformei de discuții „Arta de după sfârșitul lumii”, creată ca platformă teoretică la prima ediție a Binalei de Artă Contemporană de la Kiev „Arsenal”, înregistrată și transcrisă de către Dmitrii Deseaterik.

(...)Cred că astăzi este mai mult decât evident că regimul estetic al contemplației formelor burgheze de viață se află într-o criză profundă, izvorâtă din sentimentul că atitudinea contemplativă nu-i un lucru tocmai bun. E adevărat, Marx a fost primul care a spus că trebuie să se treacă la fapte, la schimbare, la revoluție. După care a venit imboldul lui Nietzsche, care a prezentat filozoful și artistul înclinați către contemplație ca pe niște ființe slabe și complet inutile. Apoi apar Bergson și Freud, impunând figura filozofului care îndeamnă la acțiune, la eliberarea socială și politică și la reformarea personală. Iar această presiune continuă asupra stilului de viață și a figurii contemplației a început să influențeze atât societatea, cât și intelectualitatea. Guy Debord a scris că trăim într-o societate a spectacolului – stăm cu toții în fața televizoarelor, la film, spectatori afundați în fotolii, nefăcând nimic. Avem aici identificarea nietzscheană a contemplației cu pasivitatea. Expresia „societatea spectacolului” s-a înțepenit destul de adânc în conștiința intelectualității contemporane, însă dacă ne uităm la cum își petrece timpul cetățeanul de rând, vom observa multe schimbări izbitoare. În timpul liber, oamenii se ocupă activ de sport, de fitness. Nu știu cum e aici, dar la New York, unde locuiesc eu, oamenii nu se uită la televizor. Sunt ocupați tot timpul cu ceva. Artă nu consumă, cărți nu mai citește nimeni, în schimb se fotografiază tot timpul, filmează și postează pe internet. Spre exemplu, studenții mei stau pe Facebook cam 3-4 ore pe zi. Iar acesta e un mod extrem de activ de petrecere a timpului liber, foarte nietzschean, tensionat. Chiar și dacă mai există o societate a spectacolului, după ce Debord și-a pus capăt zilelor, nu au mai rămas spectatori. Sunt toți pe scenă, cu toții arată câte ceva și nimeni nu mai privește. Putem considera chiar că în viața publică, poziția pasivă a fost depășită în totalitate. Omul contemporan se deplasează astăzi între fitness și blogging. (...)

(...)Artistul, pornind de la acțiunea lui individuală, parcurge toate etapele compatibilizării, trecând peste limitele acesteia. Învinuirea nedreaptă de elitism izvorăște din faptul că artistul este mult mai social decât societatea în care trăiește. El nu este mai puțin social (adică elitist), el este chiar mai social. Și pentru că este mai social, survine decalajul dintre el și societatea în care trăiește. (...)

Textul integral este aici:
http://www.criticatac.ro/18523/arta-ateapt-sfaritul-lumii-fiecare-clip/

Aura operei de arta

Bineinteles dupa ce am vizionat documentarul lui John Berenger care se inspira din "Opera de arta in era reproducerii mecanice" de Walter Benjamin
am cautat sa citesc textul lui Walter Benjamin. Imi aminteam de el, din revista Balkon, cel putin de o parte din el,  de atatea ori am citit referinte la text ca aveam impresia ca l-am citit integral.

Apoi am gasit acest document:
http://www.scribd.com/doc/71547678/Walter-Benjamin-Opera-de-Arta-in-Era-Reproducerii-Mecanice
Este cartea fotografiata si pusa pe Scribd :D. Probabil un comentariu involuntar asupra continutului textului.(Benjamin vorbind despre reproducerea operei de arta  se refera in principal la folografie, fotografierea operelor de arta si multiplicarea lor la scara larga)

Si apoi deoarece nu mai aveam timp am gasit asta (John David Ebert are o serie de filmulete de Youtube in care sintetizeaza diferite texte filozofice printre care si "Opera de arta in era reproducerii mecanice"):

Ce spune Walter Benjamin despre aura artei...
La Berenger este mistificarea artei, la Benjamin este aura artei. Reproducerile au existat dintodeauna dar au fost realizate manual si nu la scare larga. Aura dispare odata cu reproducerea si odata cu noile tehnologii. Aura tine de autenticitatea,unicitatea operei si locul ei itoric. Opera de arta isi datoreaza aura  functiei ei de obiect de cult (istoric arta este legat de arta religioasa si mit). Valoarea de obiect de cult, de vestigiu religios se pierde odata cu fotografia si filmul. Opera de arta se secularizeaza, se democratizeaza, este aceesibila oricui prin reproducere, iar opera originala isi pierde aura. 

Mistificarea artei

De curand am vizionat documentarul "Ways of seeing" ("Moduri de a vedea") de John Berger. Este realizat in anii 70 de BBC.
Un lucru a fost pentru mine mai multe decat batator la ochi, ca sa zic asa, acest gen de analiza a imaginilor din istoria artei nu este deloc practicat in educatia romaneasca, ma refer aici la gimnaziu/liceu. Al doilea lucru trist constatat, ceea ce Berger numeste "mistificarea artei" este tocmai ceea ce se preda la Educatie Plastica/Vizuala. Asa ca numai bine dupa 8 ani de mistificare, arta este ceva obscur si intangibil pentru tineri.
Conceptia lui Berger despre arta vestica este urmatoarea, lucrarile de arta au fost scoase din contextul lor initial cu timpul. Televiziunea (si mai nou internetul) a intervenit in mare masura schimband scopul si mesajul initial al acestor opere, prin decupare, editare si sunet. Prin noul mediu, noul context in care apar aceste opere ele devin obiecte, de arta. Dar pentru a li se pastra prestigiul si valoarea monetara ele sunt incarcate cu sensuri profunde, care de multe ori nu au nici o legatura cu sensul lor initial. Sunt deci analizate si valorizate in afara contextului lor initial. Au devenit niste relicve culturale, valoroase prin unicitate si atribuite unui puteri mistice, geniul creator sau asa ceva. Ele sunt asezate cu piosenie in spatii ermetice special destinate. Privitorii sunt invatati sa aibe expectante fata de aceste opere, chiar inainte de a le fi vazut macar, sa priveasca tabloul fara al privi de fapt. Sunt invatati sa caute genialitatea, divinul, profunzimea, lucratura unui artist versat etc. si sa se umple de piosenie, emotie in fata acestor obiecte. Dar pana la urma ele sunt doar alte imagini create de catre oameni (artisti) care incapsuleaza in ele spiritul vremurilor in care au fost realizate. Si bineinteles fiecare timp cu versiunea lui de reprezentare, cu tehnica adecvata vremurilor si mai ales subiectul specific. Nici un timp nu este mai genial decat celalalt.

Ps. si un exemplu de mistificare:
"O viziune limpede, o mare onestitate profesională, un lirism direct, fără complicate probleme, se rotesc într-o pictură în care culoarea, uneori sprinţară, alteori visătoare, are o vibraţie tăcută."

artist activist

on social art

Response to a Questionnaire from the Center for Socio-Experimental Art
“RÉponse une enquête du Centre d'Art Socio-Expérimental” appeared in Internationale Situationniste #9 (Paris, August 1964)
(from B U R E A U O F P U B L I C S E C R E T S)

(...)Nevertheless, all art is “social” in the sense that it has its roots in a given society and even despite itself must have some relation to the prevailing conditions, or to their negation. Former moments of opposition survive fragmentarily and lose their artistic (or postartistic) value to the precise extent they have lost their oppositional core. With their loss of this core they have also lost any reference to the mass of postartistic acts (of revolt and of free reconstruction of life) that already exist in the world and that are tending to replace art. This fragmentary opposition can then only withdraw to an aesthetic position and harden rapidly into a dated and ineffectual aesthetic in a world where it is already too late for aesthetics — as has happened with surrealism, for example. Other movements are typical of degraded bourgeois mysticism (art as substitute for religion). They reproduce — but only in the form of solitary fantasy or idealist pretension — the forces that dominate present social life both officially and in fact: noncommunication, bluff, frantic desire for novelty as such, for the rapid turnover of arbitrary and uninteresting gadgets — lettrism, for example, on which subject we remarked that “Isou, product of an era of unconsumable art, has suppressed the very idea of its consumption” and that he has “proposed the first art of solipsism” (Internationale Situationniste #4).

entire text on: http://www.bopsecrets.org/SI/9.artquestions.htm

Activist Desire, Cultural Criticism, and the Situationist International

Activist Desire, Cultural Criticism, and the Situationist International
David Banash

(...)(2) In this paper, I will first situate our reception of the S.I. in the context of cultural criticism, demonstrating how contemporary critics mobilize the S.I. to underwrite their activist agenda. Second, I will consider the tense relationship between theory and practice that constantly frustrated the S.I. itself. Finally, taking Guy Debord's and Asger Jorn's Memoires (1957) as a specific example, I will suggest that our current reception of the S.I. has occluded the vital role of theory as a condition of possibility for activism. In short, I will read the S.I. against both its own articulation and our current reception in order to interrogate the one-dimensional sense of practice which animates and frustrates the S.I. and contemporary cultural criticism.

(...)(6) In their book Postmodern Theory: Critical Interrogations (1991), Steven Best and Douglas Kellner argue that the value of any theory is the possibility it offers to actualize "radical social transformation" (298). Like Eagleton, Best and Kellner argue that theory must develop an immediate relationship to practice or remain "just another specialized discourse" whose members accumulate cultural capital and theorize "just for the fun of it" (298). In essence, theorists become, again, manipulators and bureaucrats serving only their own reactionary interests. The problem of theory's relationship to practice is embedded in the many articulations of cultural criticism's project, and, as we shall see, it is precisely these urgencies that have powered the resurrection of the S.I.

(...)(12)The point that I am trying to make here was suggested to me (and far more pivotally articulated) by Paul Trembath in his article "Reactivating Deleuze: Critical Affects After Cultural Materialism." According to Trembath,

theory can do other things than transform itself dutifully into common-sensical language and practical alterian politics. Theory can also, in addition to pursuing instrumental goals, and perhaps at the same time, invent or pre-form new "sense" altogether, and move at speeds different from those compatible with the going quotidian or academic instrumentation (2).

Trembath makes a point that both contemporary critics and the Situationists themselves often occlude -- that sometimes theory is the only practice possible, that the sense it creates can overreach the limits of given material possibilities. This is not to say that theory is opposed to instrumental political activism, but it is to say that theory can challenge those limits, creating an untimely sense for practices yet to come. While theory can coincide with activism, it is also a space for the untimely, often the only space; to devalue that space is to separate theory from what it can do, and thus, as Adorno puts it, "choke, as vain, whatever critical thoughts the practical change would require" (3).

(...)(14) For all the activist rhetoric that now surrounds our reception of the Situationists, the revolutionary experiment of transforming the modes in which alienated subjects of the spectacle experience themselves consists in two theoretical strategies: psychogeography and détournement. The most important aspect of psychogeography is the dérive. According to the S.I., the dérive is "a mode of experimental behavior linked to the conditions of urban society: a technique of transient passage through varied ambiences" (Blazwick 22). Here, the S.I. takes on the spectacle in its own territory, urban centers devoted to the commodity. Rather than experiencing such an environment in the alienated terms of the spectacle, the drifter uses this environment to generate the intensities of the constructed situation. Similar to the dérive, and far more pervasive in the works of the S.I., is the textual practice of détournement. Just as the dérive cuts up a city into a set of chance encounters that force the drifter to assume an active role unmediated by spectacular images, détournement literally cuts up the totality of culture to produce the chance encounters, unexpected arrangements, and active senses associated with the dérive.

the entire text on: http://reconstruction.eserver.org/021/Activist.htm

Metodica predarii Educatiei Plastice care nu exista(2)

Subiectele la titularizare 2012 vor fi despre aplicarea conceptelor generale de metodică utilizând conținutul științific al disciplinei. In cazul Educației Plastice/Vizuale (învățământ preuniversitar) metodica nu apare decât ca subiect în programa pentru titularizare, la partea de bibliografie lipsește complet. Mă întreb cum vor fi evaluate lucrările celor care se prezintă la titularizare? Dacă nu există un document oficial despre cum ar trebui predată această materie, un manual avizat de minister, o carte științifica ce sa apară în programa pentru examen poți oare sa folosești metode inventate de tine, sau metode aplicate in UK sau în China? Pe ce se bazează evaluarea lucrării de la titularizare în acest caz , pe creativitatea profesorului în ceea ce privește metodica predării Educației Plastice? Eu cred că fără criterii care să asigure imparțialitatea, subiectivitatea celor care corectează va acționa la maxim...
(probabil că fiecare evaluator va nota după preferința pentru un anumit tip de metode si tehnici mai clasice mai postmoderne, anumiți artisti, mai clasici mai contemporani si nota va fi undeva la mijloc, oricum vad ca se pune accent pe itemii subiectivi propuși de cei care participa la examen)

Toate documentele citate mai jos se gasesc aici: http://titularizare.edu.ro/2012/

Pe 10 iulie 2012 a apărut:

Model-cadru al structurii probei scrise din cadrul Concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în unitatile de învăţamânt preuniversitar se găseşte aici
"Subiectele vizează aplicarea conceptelor generale de metodică utilizând conţinutul
ştiinţific al disciplinei/ disciplinelor de specialitate. Astfel, subiectele urmăresc:
- perspective practic-aplicative, ilustrări şi exemplificări, realizare de analize critice
ale diferitelor aspecte abordate;
- calitatea, consistenţa, structurarea şi coerenţa ideilor şi a exemplificărilor;
- modalitatea de formulare a opiniilor şi pertinenţa argumentărilor;
- corectitudinea conţinutului ştiinţific;
- utilizarea adecvată a limbajului de specialitate. (...)
Subiectul I este elaborat din perspectiva abordării didactice a unor secvenţe/ unităţi
de învăţare din programa/ programele şcolare în vigoare pentru disciplina/
disciplinele la care se susţine concursul. Subiectul I poate cuprinde itemi
semiobiectivi şi/ sau subiectivi.
Subiectul al II-lea este centrat pe problematica proiectării şi realizării evaluării
competenţelor dobândite de elevi şi prevăzute în programa/ programele şcolare în
vigoare pentru disciplina/ disciplinele la care se susţine concursul. Acest subiect vizează demonstrarea competenţelor de evaluare ale cadrului didactic în contextul procesului instructiv-educativ pentru disciplina/ disciplinele de concurs. Subiectul al II-lea cuprinde itemi subiectivi."

Ce subiecte apar in programa pentru titularizare:

METODICA PREDĂRII – ARTE VIZUALE - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ
Conceptul de alfabetizare vizuală. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual.
Fundamente psihopedagogice ale descoperii şi dezvoltării aptitudinilor în domeniul artelor plastice;
Activitatea practică(de atelier), forma de organizare a procesului de învăţare, a limbajului plastic şi de stimulare a creativităţii elevilor, de organizare, desfăşurare, conducere şi evaluare la discipina Educaţie plastic şi în învăţământul de artă.
Operaţionalizarea demersului didactic pentru disciplina Educţie plastică, Educaţie vizuală şi Educaţie artistică.
Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale stimulării creativităţii elevilor.
Valorificarea experienţei proprii de atelier in predarea procedeelor tehnice specific artelor vizuale.
Activitatea de joc şi jocul de creaţie.
Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual; învăţarea observaţională, învăţarea experimentală, învăţarea prin exersare practică, învăţarea prin analogie, învăţarea intuitivă, învăţarea prin deducţie şi descoperire, învăţarea experimentală, învăţarea prin analiză-sinteză, învăţarea prin joc, învăţarea prin proiect, învăţarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creaţie.
Spontaneitate şi algoritm în asimilarea gramaticii vizualului.
Consideraţii metodice asupra evoluţiei figurii umane în creaţia copiilor.
Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.
Stimularea creativităţii şi originalităţii plastice a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri,deformări, divizări, combinări etc.
Ocrotirea spontaneităţii native specifice; stimularea creativităţii fiecărui elev prin tratare diferenţială şi personalizată.
Rolul intuiţiei, al experimentului şi al exerciţiului practic demonstrativ în învăţarea tehnicilor artistice-plastice în şcoală.
Aspecte psihopedagogice şi metodice ale formări deprinderilor de exprimare plastică.
Eficienţa şi limitele diferitelor metode şi procedee de studiu după natură în şcoală
Evaluarea performanţelor obţinute de elevi în cursul procesului de învăţare; modalităţi de evaluare specifică disciplinelor artistice; necesitatea evaluării pe baza obiectivelor operaţionale;
Tipologia exerciţiilor şi experimentelor practice, desfăşurate în orele de educaţie plastică, în orele de atelier.
Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.
Probleme metodice specifice diferitelor vârste în însuşirea noţiunilor despre culoare, linie şi formă spaţială; aprecieri şi puncte de vedere personale.
Particularităţi de viziune şi de limbaj în compoziţiile elevilor preadolescenţi şi adolescenţi; consideraţii artistice şi metodice.
Abordarea simultană a noţiunilor teoretice şi practice în asimilarea limbajului vizual în şcoală, în condiţii predominant practice, de atelier, cu toţi elevii.
Cerinţe metodice ale alcătuirii şi utilizării mijloacelor didactice, în educaţia plastică, în activitatea de exersare şi de învăţare a limbajului plastic şi a tehnicilor specifice.
Rolul expoziţiei, muzeului, concursului, excursiei de documentare etc.; educaţia prin artă şi pentru artă a elevilor.

Si bibliografia pentru subiectele de mai sus care nu cuprinde nici o carte despre subiectele de mai sus si nici o carte de metodica pentru disciplinele Educatie Plastica/Educatie Vizuala (doar pedagogie generala):

BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ
Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997;
Albu Gabriel, O psihologie a educatiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996
Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, 1998
Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975
Hardy, Tom (ed.), Art Education in a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006
Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996
ROCO, MIHAELA, Creativitate si inteligenta emotionala, Ed.Polirom, Iasi, 2004;
Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2, Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2008;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 3, Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2009;
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007;
**** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988
Notă:
Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile in anul şcolar in care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluarile nationale.

Metodica predarii Educatiei Plastice care nu exista(1)

În timpul facultății am făcut modulul pedagogic. Pe vremea aceea ma gândeam ca cine știe poate într-o zi îmi va fi de folos. Nu am luat în serios ideea de a intra în învățământ.
Dupa câțiva ani de la terminarea facultății am decis sa predau. Am început sa-mi caut caietele din facultate, cărțile, încercam sa-mi amintesc ce am făcut la pedagogie. Nimic. Pur si simplu nu găseam nimic, dar culmea era ca nu găseam nimic nici la Biblioteca Județeană. Am ajuns la concluzia ca nu exista o carte care sa se numească Metodica Predării Educației Plastice pentru învățământul preuniversitar. In anul următor, am aflat de o carte din 1981 "Metodica predării desenului la clasele I-IV" de M. Ilioaia. Se pare ca a existat (sau exista undeva in vre-un colt de biblioteca in Romania) o alta carte din 1971 de A. Tohăneanu, M. Ilioaia - "Metodica predării desenului la clasele V-X".(Ceea ce am remarcat in legătura cu aceste cărți este faptul ca subiectele sunt formulate similar cu subiectele abordate de aceste manuale.)
Lista cărților de pedagogie/metodica din programa pentru titularizare nu cuprinde nici o carte despre metodica predarii educatiei plastice, doar de pedagogie generala.

BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCATIE PLASTICĂ,EDUCATIE VIZUALĂ, EDUCATIE ARTISTICĂ
Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viată , Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997;
Albu Gabriel, O psihologie a educatiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996
Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, EdituraPolirom, 1998
Gagne, R., Conditiile învătării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975Hardy, Tom (ed.),
Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006
Neacşu, I., Instruire şi învătare, Editura ŞtiinŃifică, 1990
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară , EDP, 1996
ROCO, MIHAELA, Creativitate si inteligenta emotionala, Ed.Polirom, Iasi,2004;
Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2, Ed. PRINTECH,BUCURESTI, 2008;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale –
ROVAA 3, Ed. PRINTECH,BUCURESTI, 2009;
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educationale, Ed. InstitutulEuropean, Iasi, 2007;****
Teorii ale limbajului. Teorii ale învătării, Editura Politică, Bucureşti, 1988 Notă: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile in anul şcolar in care se susŃineconcursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluarilenational
( CENTRUL NATIONALDE EVALUAREŞI EXAMINARE DIRECTIA GENERALĂ EDUCATIE ŞI ÎNVĂTARE PE TOT PARCURSUL VIETII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATEVACANTE /REZERVATE ÎNÎNVĂTĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMAPENTRUARTE VIZUALEEDUCATIE PLASTICĂ / EDUCAłIE VIZUALĂ /EDUCAłIE ARTISTICĂ // ARHITECTURĂ)

O a doua observație a fost ca in nici un manual de pedagogie nu am găsit nimic despre Educație Plastica, doar despre educație estetică. Educația estetica rămasă aceeași probabil de la începutul secolului XX, cu dezvoltarea gustului pentru frumosul din natura si arta. Intre timp arta a suferit anumite modificări majore datorita avangardei, dada-ismului, noilor tehnologii etc., frumosul nu este un domeniu al artei, asta ca o paranteza.

Si in cele din urma nu am putut sa nu observ absurdul situației, in ceea ce privește Educația Plastica pedagogia si metodica sunt de o importanta minora, dacă nu cumva nu au nici o importanta. Pe ce se bazează aceste disciplina? Care este scopul ei, cum o evaluezi? Educația se bazează pe un plan, o strategie, niște analize, metode de predare, tipuri de evaluare etc. etc.

Mai jos este un film documentar in limba engleza despre sistemul de învățământ din Finlanda. De remarcat faptul ca profesorii fac 3 ani de facultate de Științele Educației, 2 ani de master si totul se bazează pe practica, planificare, aplicare planificare si evaluare. (locul 1 la testul PISA in 2000, Romania pe penultimul)

un altfel de Educatie Plastica

Despre artă şi felurile în care privim lumea
un proiect realizat de grupul H.arta din Timisoara
2006

Proiectul propune un alt mod de predare si un manual de Educatie Plastica pentru clasa a IX si a X-a.
Pagina proiectului:
http://www.hartagroup.ro/index.php?/publications/about-art-and-the-ways-we-look-at-the-world/
Manualul:
http://www.hartagroup.ro/files/despre-arta-si-felurile-in-care-privim-lumea.pdf

"B. La ce ne foloseşte arta?
Formele şi modelele activităţii artistice nu sunt imuabile, ele se modifică potrivit timpului şi contextelor în care se dezvoltă.
Ca să studiem despre artă am putea porni din multiple perspective. Dar pe parcursul capitolelor acestui manual vom vorbi despre diferite idei şi direcţii în artă, încercînd să stabilim posibile răspunsuri la întrebarea „La ce foloseşte arta?” şi căutînd să ne clarificăm felul în care arta poate:
1. să vorbească despre vieţile noastre, să ne facă să ne recunoaştem în ea
2. să provoace dialog şi sociabilitate
3. să reconsidere noţiunile pe care le luăm ca atare, să chestioneze cultura pe care obişnuim să o socotim imuabilă şi la adăpost de orice îndoială
4. să ne ajute să-i acceptăm/înţelegem pe cei din jurul nostru
5. să schimbe unghiul de vedere, să ne determine să conştientizăm că există diverse poziţii din care poţi cunoaşte un lucru şi că nu există un adevăr transcendental şi atemporal
6. să atragă atenţia asupra problemelor, să dea voce celor excluşi
7. să rezolve efectiv probleme în societate"

Cum evaluezi Educatia Plastica/Vizuala? (1)

Citind competentele (vezi postarea anterioara) am ajuns la concluzia ca exista o ruptura intre ceea ce isi propune programa scolara sa obtina de la copii si modul in care doreste sa obtina aceste rezultate. Dar cum poti dovedii acest lucru? Cum evaluezi de exemplu dezvoltarea imaginatiei si creativitatii sau insusirea valorilor si atitudinilor de mai jos?

COMPETENŢE GENERALE
1. Dezvoltarea capacităţii de exprimare plastică utilizând materiale, instrumente
şi tehnici variate
2. Dezvoltarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a creativităţii artistice
3. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

VALORI ŞI ATITUDINI
o Manifestarea interesului pentru cunoaşterea şi interpretarea operelor de artă plastică şi decorativă.
o Manifestarea iniţiativei în aprecierea critică a operei de artă, compararea propriului punct de vedere cu păreri celorlalţi. Evaluare şi autoevaluare.
o Motivaţia pentru ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului artistic naţional şi universal.
o Disponibilitatea pentru cultivarea capacităţilor estetice ca fundament pentru participarea la viaţa culturală.
o Înţelegerea şi aprecierea diverselor forme de expresii din patrimoniul artelor plastice universale.
(Programa scolara Educatie Plastica)

Pentru insusirea valorilor si atitudinilor nu exista activitati si continuturi, se presupune ca odata insusite competentele specifice ele vor induce cumva aceste valori si atitudini. Sunt oare invatarea elementelor limbajului plastic si a unor date din istoria artei metode de problematizare si dezvoltare a gandirii critice? Este oare un copil de 11-12 ani capabil sa discute despre arta Renasterii dupa 3 ore de istoria artei (asa cum apare in planificarea oferita de Ministerul Educatiei http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-vi-doc-d261533482)? Pentru a purta o discutie (fie ea si dirijata) acel copil trebuie sa aibe toate datele problemei, invatate sau la indemana, trebuie sa aibe capacitatea si timpul de a sintetiza informatiile , trebuie sa aibe o tema de discutie mai putin ambigua si mai specifica (decat Renasterea in general) si mi ales trebuie ca acea conversatie sa fie purtata in termenii si tinand cont de notiunile unui copil de 11/12 ani.

Clasa a V-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

*4.1 identificarea trăsăturilor specifice artelor plastice din antichitate

4.2 diferenţierea ramurilor şi a genurilor artelor plastice, opera de artă autentică de
kitsch, originalul de reproducere

Exemple de activităţi/conţinuturi

• dialog provocat pe bază de reproduceri de artă evidenţiindu-se deosebirile dintre stiluri şi modul de folosire a elementelor de limbaj plastic în imaginile prezentate;
• observarea, pe imagini-reproduceri de artă, a trăsăturilor caracteristice artelor plastice din antichitate;
• observarea pe imagini-reproduceri de artă a diferitelor ramuri şi genuri ale artelor plastice;
• dialog pe bază de imagini şi obiecte kitsch, de reproduceri după opere de artă autentică (se recomandă vizitarea muzeelor).

Clasa a VI-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

4.1 compararea trăsăturillor specifice artei gotice cu cele ale artei romanice şi ale artei

4.2 recunoaşterea trăsăturilor definitorii artei Renaşterii pe reproduceri după operele unor artişti reprezentativi

Exemple de activităţi /conţinuturi

• exerciţii de observare pe imagini a caracteristicilor operelor de artă bizantină romanică şi gotică;
• identificarea unor elemente specifice stilurilor studiate (bizantin - cupolă, pandantiv, mozaic etc.; romanic - arc în plin centru, donjon etc.; gotic - rozetă, vitraliu etc.;
• exerciţii de observare pe imagini a elementelor tipice ale Renaşterii;
• analiza operelor unor reprezentaţi ai Renaşterii, pe baza cunoştinţelor despre aceştia, prin dialog cu colegii şi cu profesorul.

Toata programa de la clasele a V-a a VI-a : http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-v-vi-doc-pdf-d163755740

Clasa a VII-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

4.1 recunoaşterea trăsăturilor dominante ale operelor unor reprezentanţi de seamă ai picturii şi ai sculpturii
4.2 realizarea unor comentarii cuprinzând judecăţi de valoare asupra unor imagini reproduceri de artă

Exemple de activităţi /conţinuturi

• identificarea pe imagini-reproduceri de artă a modalităţilor de expresie specifice;
• analizarea imaginilor pe baza datelor cunoscute, în dialog cu colegii şi cu profesorul;
• stabilirea unui algoritm de întocmire a comentariului de artă;
• comentarii ale unor opere reprezentative pentru perioada studiată
  

Clasa a VIII-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice
4.1 utilizarea criteriilor valorice proprii în
analiza operelor de artă

Exemple de activităţi /conţinuturi

• discuţii pe imagini, în vederea recunoaşterii caracteristicilor curentelor în artă;
• exersarea activităţii de comentare pe baza unei reproduceri din epoca studiată.

http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-vii-viii-doc-pdf-d105580058