Prelegerea lui Boris Groys din cadrul platformei de discuții „Arta de după sfârșitul lumii”, creată ca platformă teoretică la prima ediție a Binalei de Artă Contemporană de la Kiev „Arsenal”, înregistrată și transcrisă de către Dmitrii Deseaterik.
(...)Cred că astăzi este mai mult decât evident că regimul estetic al contemplației formelor burgheze de viață se află într-o criză profundă, izvorâtă din sentimentul că atitudinea contemplativă nu-i un lucru tocmai bun. E adevărat, Marx a fost primul care a spus că trebuie să se treacă la fapte, la schimbare, la revoluție. După care a venit imboldul lui Nietzsche, care a prezentat filozoful și artistul înclinați către contemplație ca pe niște ființe slabe și complet inutile. Apoi apar Bergson și Freud, impunând figura filozofului care îndeamnă la acțiune, la eliberarea socială și politică și la reformarea personală. Iar această presiune continuă asupra stilului de viață și a figurii contemplației a început să influențeze atât societatea, cât și intelectualitatea. Guy Debord a scris că trăim într-o societate a spectacolului – stăm cu toții în fața televizoarelor, la film, spectatori afundați în fotolii, nefăcând nimic. Avem aici identificarea nietzscheană a contemplației cu pasivitatea. Expresia „societatea spectacolului” s-a înțepenit destul de adânc în conștiința intelectualității contemporane, însă dacă ne uităm la cum își petrece timpul cetățeanul de rând, vom observa multe schimbări izbitoare. În timpul liber, oamenii se ocupă activ de sport, de fitness. Nu știu cum e aici, dar la New York, unde locuiesc eu, oamenii nu se uită la televizor. Sunt ocupați tot timpul cu ceva. Artă nu consumă, cărți nu mai citește nimeni, în schimb se fotografiază tot timpul, filmează și postează pe internet. Spre exemplu, studenții mei stau pe Facebook cam 3-4 ore pe zi. Iar acesta e un mod extrem de activ de petrecere a timpului liber, foarte nietzschean, tensionat. Chiar și dacă mai există o societate a spectacolului, după ce Debord și-a pus capăt zilelor, nu au mai rămas spectatori. Sunt toți pe scenă, cu toții arată câte ceva și nimeni nu mai privește. Putem considera chiar că în viața publică, poziția pasivă a fost depășită în totalitate. Omul contemporan se deplasează astăzi între fitness și blogging. (...)
(...)Artistul, pornind de la acțiunea lui individuală, parcurge toate etapele compatibilizării, trecând peste limitele acesteia. Învinuirea nedreaptă de elitism izvorăște din faptul că artistul este mult mai social decât societatea în care trăiește. El nu este mai puțin social (adică elitist), el este chiar mai social. Și pentru că este mai social, survine decalajul dintre el și societatea în care trăiește. (...)
Textul integral este aici:
http://www.criticatac.ro/18523/arta-ateapt-sfaritul-lumii-fiecare-clip/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu