artist activist

on social art

Response to a Questionnaire from the Center for Socio-Experimental Art
“RÉponse une enquête du Centre d'Art Socio-Expérimental” appeared in Internationale Situationniste #9 (Paris, August 1964)
(from B U R E A U O F P U B L I C S E C R E T S)

(...)Nevertheless, all art is “social” in the sense that it has its roots in a given society and even despite itself must have some relation to the prevailing conditions, or to their negation. Former moments of opposition survive fragmentarily and lose their artistic (or postartistic) value to the precise extent they have lost their oppositional core. With their loss of this core they have also lost any reference to the mass of postartistic acts (of revolt and of free reconstruction of life) that already exist in the world and that are tending to replace art. This fragmentary opposition can then only withdraw to an aesthetic position and harden rapidly into a dated and ineffectual aesthetic in a world where it is already too late for aesthetics — as has happened with surrealism, for example. Other movements are typical of degraded bourgeois mysticism (art as substitute for religion). They reproduce — but only in the form of solitary fantasy or idealist pretension — the forces that dominate present social life both officially and in fact: noncommunication, bluff, frantic desire for novelty as such, for the rapid turnover of arbitrary and uninteresting gadgets — lettrism, for example, on which subject we remarked that “Isou, product of an era of unconsumable art, has suppressed the very idea of its consumption” and that he has “proposed the first art of solipsism” (Internationale Situationniste #4).

entire text on: http://www.bopsecrets.org/SI/9.artquestions.htm

Activist Desire, Cultural Criticism, and the Situationist International

Activist Desire, Cultural Criticism, and the Situationist International
David Banash

(...)(2) In this paper, I will first situate our reception of the S.I. in the context of cultural criticism, demonstrating how contemporary critics mobilize the S.I. to underwrite their activist agenda. Second, I will consider the tense relationship between theory and practice that constantly frustrated the S.I. itself. Finally, taking Guy Debord's and Asger Jorn's Memoires (1957) as a specific example, I will suggest that our current reception of the S.I. has occluded the vital role of theory as a condition of possibility for activism. In short, I will read the S.I. against both its own articulation and our current reception in order to interrogate the one-dimensional sense of practice which animates and frustrates the S.I. and contemporary cultural criticism.

(...)(6) In their book Postmodern Theory: Critical Interrogations (1991), Steven Best and Douglas Kellner argue that the value of any theory is the possibility it offers to actualize "radical social transformation" (298). Like Eagleton, Best and Kellner argue that theory must develop an immediate relationship to practice or remain "just another specialized discourse" whose members accumulate cultural capital and theorize "just for the fun of it" (298). In essence, theorists become, again, manipulators and bureaucrats serving only their own reactionary interests. The problem of theory's relationship to practice is embedded in the many articulations of cultural criticism's project, and, as we shall see, it is precisely these urgencies that have powered the resurrection of the S.I.

(...)(12)The point that I am trying to make here was suggested to me (and far more pivotally articulated) by Paul Trembath in his article "Reactivating Deleuze: Critical Affects After Cultural Materialism." According to Trembath,

theory can do other things than transform itself dutifully into common-sensical language and practical alterian politics. Theory can also, in addition to pursuing instrumental goals, and perhaps at the same time, invent or pre-form new "sense" altogether, and move at speeds different from those compatible with the going quotidian or academic instrumentation (2).

Trembath makes a point that both contemporary critics and the Situationists themselves often occlude -- that sometimes theory is the only practice possible, that the sense it creates can overreach the limits of given material possibilities. This is not to say that theory is opposed to instrumental political activism, but it is to say that theory can challenge those limits, creating an untimely sense for practices yet to come. While theory can coincide with activism, it is also a space for the untimely, often the only space; to devalue that space is to separate theory from what it can do, and thus, as Adorno puts it, "choke, as vain, whatever critical thoughts the practical change would require" (3).

(...)(14) For all the activist rhetoric that now surrounds our reception of the Situationists, the revolutionary experiment of transforming the modes in which alienated subjects of the spectacle experience themselves consists in two theoretical strategies: psychogeography and détournement. The most important aspect of psychogeography is the dérive. According to the S.I., the dérive is "a mode of experimental behavior linked to the conditions of urban society: a technique of transient passage through varied ambiences" (Blazwick 22). Here, the S.I. takes on the spectacle in its own territory, urban centers devoted to the commodity. Rather than experiencing such an environment in the alienated terms of the spectacle, the drifter uses this environment to generate the intensities of the constructed situation. Similar to the dérive, and far more pervasive in the works of the S.I., is the textual practice of détournement. Just as the dérive cuts up a city into a set of chance encounters that force the drifter to assume an active role unmediated by spectacular images, détournement literally cuts up the totality of culture to produce the chance encounters, unexpected arrangements, and active senses associated with the dérive.

the entire text on: http://reconstruction.eserver.org/021/Activist.htm

Metodica predarii Educatiei Plastice care nu exista(2)

Subiectele la titularizare 2012 vor fi despre aplicarea conceptelor generale de metodică utilizând conținutul științific al disciplinei. In cazul Educației Plastice/Vizuale (învățământ preuniversitar) metodica nu apare decât ca subiect în programa pentru titularizare, la partea de bibliografie lipsește complet. Mă întreb cum vor fi evaluate lucrările celor care se prezintă la titularizare? Dacă nu există un document oficial despre cum ar trebui predată această materie, un manual avizat de minister, o carte științifica ce sa apară în programa pentru examen poți oare sa folosești metode inventate de tine, sau metode aplicate in UK sau în China? Pe ce se bazează evaluarea lucrării de la titularizare în acest caz , pe creativitatea profesorului în ceea ce privește metodica predării Educației Plastice? Eu cred că fără criterii care să asigure imparțialitatea, subiectivitatea celor care corectează va acționa la maxim...
(probabil că fiecare evaluator va nota după preferința pentru un anumit tip de metode si tehnici mai clasice mai postmoderne, anumiți artisti, mai clasici mai contemporani si nota va fi undeva la mijloc, oricum vad ca se pune accent pe itemii subiectivi propuși de cei care participa la examen)

Toate documentele citate mai jos se gasesc aici: http://titularizare.edu.ro/2012/

Pe 10 iulie 2012 a apărut:

Model-cadru al structurii probei scrise din cadrul Concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în unitatile de învăţamânt preuniversitar se găseşte aici
"Subiectele vizează aplicarea conceptelor generale de metodică utilizând conţinutul
ştiinţific al disciplinei/ disciplinelor de specialitate. Astfel, subiectele urmăresc:
- perspective practic-aplicative, ilustrări şi exemplificări, realizare de analize critice
ale diferitelor aspecte abordate;
- calitatea, consistenţa, structurarea şi coerenţa ideilor şi a exemplificărilor;
- modalitatea de formulare a opiniilor şi pertinenţa argumentărilor;
- corectitudinea conţinutului ştiinţific;
- utilizarea adecvată a limbajului de specialitate. (...)
Subiectul I este elaborat din perspectiva abordării didactice a unor secvenţe/ unităţi
de învăţare din programa/ programele şcolare în vigoare pentru disciplina/
disciplinele la care se susţine concursul. Subiectul I poate cuprinde itemi
semiobiectivi şi/ sau subiectivi.
Subiectul al II-lea este centrat pe problematica proiectării şi realizării evaluării
competenţelor dobândite de elevi şi prevăzute în programa/ programele şcolare în
vigoare pentru disciplina/ disciplinele la care se susţine concursul. Acest subiect vizează demonstrarea competenţelor de evaluare ale cadrului didactic în contextul procesului instructiv-educativ pentru disciplina/ disciplinele de concurs. Subiectul al II-lea cuprinde itemi subiectivi."

Ce subiecte apar in programa pentru titularizare:

METODICA PREDĂRII – ARTE VIZUALE - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ
Conceptul de alfabetizare vizuală. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual.
Fundamente psihopedagogice ale descoperii şi dezvoltării aptitudinilor în domeniul artelor plastice;
Activitatea practică(de atelier), forma de organizare a procesului de învăţare, a limbajului plastic şi de stimulare a creativităţii elevilor, de organizare, desfăşurare, conducere şi evaluare la discipina Educaţie plastic şi în învăţământul de artă.
Operaţionalizarea demersului didactic pentru disciplina Educţie plastică, Educaţie vizuală şi Educaţie artistică.
Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale stimulării creativităţii elevilor.
Valorificarea experienţei proprii de atelier in predarea procedeelor tehnice specific artelor vizuale.
Activitatea de joc şi jocul de creaţie.
Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual; învăţarea observaţională, învăţarea experimentală, învăţarea prin exersare practică, învăţarea prin analogie, învăţarea intuitivă, învăţarea prin deducţie şi descoperire, învăţarea experimentală, învăţarea prin analiză-sinteză, învăţarea prin joc, învăţarea prin proiect, învăţarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creaţie.
Spontaneitate şi algoritm în asimilarea gramaticii vizualului.
Consideraţii metodice asupra evoluţiei figurii umane în creaţia copiilor.
Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.
Stimularea creativităţii şi originalităţii plastice a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri,deformări, divizări, combinări etc.
Ocrotirea spontaneităţii native specifice; stimularea creativităţii fiecărui elev prin tratare diferenţială şi personalizată.
Rolul intuiţiei, al experimentului şi al exerciţiului practic demonstrativ în învăţarea tehnicilor artistice-plastice în şcoală.
Aspecte psihopedagogice şi metodice ale formări deprinderilor de exprimare plastică.
Eficienţa şi limitele diferitelor metode şi procedee de studiu după natură în şcoală
Evaluarea performanţelor obţinute de elevi în cursul procesului de învăţare; modalităţi de evaluare specifică disciplinelor artistice; necesitatea evaluării pe baza obiectivelor operaţionale;
Tipologia exerciţiilor şi experimentelor practice, desfăşurate în orele de educaţie plastică, în orele de atelier.
Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.
Probleme metodice specifice diferitelor vârste în însuşirea noţiunilor despre culoare, linie şi formă spaţială; aprecieri şi puncte de vedere personale.
Particularităţi de viziune şi de limbaj în compoziţiile elevilor preadolescenţi şi adolescenţi; consideraţii artistice şi metodice.
Abordarea simultană a noţiunilor teoretice şi practice în asimilarea limbajului vizual în şcoală, în condiţii predominant practice, de atelier, cu toţi elevii.
Cerinţe metodice ale alcătuirii şi utilizării mijloacelor didactice, în educaţia plastică, în activitatea de exersare şi de învăţare a limbajului plastic şi a tehnicilor specifice.
Rolul expoziţiei, muzeului, concursului, excursiei de documentare etc.; educaţia prin artă şi pentru artă a elevilor.

Si bibliografia pentru subiectele de mai sus care nu cuprinde nici o carte despre subiectele de mai sus si nici o carte de metodica pentru disciplinele Educatie Plastica/Educatie Vizuala (doar pedagogie generala):

BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ
Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997;
Albu Gabriel, O psihologie a educatiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996
Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, 1998
Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975
Hardy, Tom (ed.), Art Education in a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006
Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996
ROCO, MIHAELA, Creativitate si inteligenta emotionala, Ed.Polirom, Iasi, 2004;
Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2, Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2008;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 3, Ed. PRINTECH, BUCURESTI, 2009;
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007;
**** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988
Notă:
Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile in anul şcolar in care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluarile nationale.

Metodica predarii Educatiei Plastice care nu exista(1)

În timpul facultății am făcut modulul pedagogic. Pe vremea aceea ma gândeam ca cine știe poate într-o zi îmi va fi de folos. Nu am luat în serios ideea de a intra în învățământ.
Dupa câțiva ani de la terminarea facultății am decis sa predau. Am început sa-mi caut caietele din facultate, cărțile, încercam sa-mi amintesc ce am făcut la pedagogie. Nimic. Pur si simplu nu găseam nimic, dar culmea era ca nu găseam nimic nici la Biblioteca Județeană. Am ajuns la concluzia ca nu exista o carte care sa se numească Metodica Predării Educației Plastice pentru învățământul preuniversitar. In anul următor, am aflat de o carte din 1981 "Metodica predării desenului la clasele I-IV" de M. Ilioaia. Se pare ca a existat (sau exista undeva in vre-un colt de biblioteca in Romania) o alta carte din 1971 de A. Tohăneanu, M. Ilioaia - "Metodica predării desenului la clasele V-X".(Ceea ce am remarcat in legătura cu aceste cărți este faptul ca subiectele sunt formulate similar cu subiectele abordate de aceste manuale.)
Lista cărților de pedagogie/metodica din programa pentru titularizare nu cuprinde nici o carte despre metodica predarii educatiei plastice, doar de pedagogie generala.

BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCATIE PLASTICĂ,EDUCATIE VIZUALĂ, EDUCATIE ARTISTICĂ
Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viată , Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997;
Albu Gabriel, O psihologie a educatiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
Antonesei, L., Introducere in pedagogie. Dimensiuni axiologice si transdisciplinare ale educatiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996
Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, EdituraPolirom, 1998
Gagne, R., Conditiile învătării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975Hardy, Tom (ed.),
Art Education in a postmodern world , Intellect Books, Bristol, 2006
Neacşu, I., Instruire şi învătare, Editura ŞtiinŃifică, 1990
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară , EDP, 1996
ROCO, MIHAELA, Creativitate si inteligenta emotionala, Ed.Polirom, Iasi,2004;
Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucuresti, 2003;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2, Ed. PRINTECH,BUCURESTI, 2008;
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale –
ROVAA 3, Ed. PRINTECH,BUCURESTI, 2009;
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educationale, Ed. InstitutulEuropean, Iasi, 2007;****
Teorii ale limbajului. Teorii ale învătării, Editura Politică, Bucureşti, 1988 Notă: Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile in anul şcolar in care se susŃineconcursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluarilenational
( CENTRUL NATIONALDE EVALUAREŞI EXAMINARE DIRECTIA GENERALĂ EDUCATIE ŞI ÎNVĂTARE PE TOT PARCURSUL VIETII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/ CATEDRELOR DECLARATEVACANTE /REZERVATE ÎNÎNVĂTĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMAPENTRUARTE VIZUALEEDUCATIE PLASTICĂ / EDUCAłIE VIZUALĂ /EDUCAłIE ARTISTICĂ // ARHITECTURĂ)

O a doua observație a fost ca in nici un manual de pedagogie nu am găsit nimic despre Educație Plastica, doar despre educație estetică. Educația estetica rămasă aceeași probabil de la începutul secolului XX, cu dezvoltarea gustului pentru frumosul din natura si arta. Intre timp arta a suferit anumite modificări majore datorita avangardei, dada-ismului, noilor tehnologii etc., frumosul nu este un domeniu al artei, asta ca o paranteza.

Si in cele din urma nu am putut sa nu observ absurdul situației, in ceea ce privește Educația Plastica pedagogia si metodica sunt de o importanta minora, dacă nu cumva nu au nici o importanta. Pe ce se bazează aceste disciplina? Care este scopul ei, cum o evaluezi? Educația se bazează pe un plan, o strategie, niște analize, metode de predare, tipuri de evaluare etc. etc.

Mai jos este un film documentar in limba engleza despre sistemul de învățământ din Finlanda. De remarcat faptul ca profesorii fac 3 ani de facultate de Științele Educației, 2 ani de master si totul se bazează pe practica, planificare, aplicare planificare si evaluare. (locul 1 la testul PISA in 2000, Romania pe penultimul)

un altfel de Educatie Plastica

Despre artă şi felurile în care privim lumea
un proiect realizat de grupul H.arta din Timisoara
2006

Proiectul propune un alt mod de predare si un manual de Educatie Plastica pentru clasa a IX si a X-a.
Pagina proiectului:
http://www.hartagroup.ro/index.php?/publications/about-art-and-the-ways-we-look-at-the-world/
Manualul:
http://www.hartagroup.ro/files/despre-arta-si-felurile-in-care-privim-lumea.pdf

"B. La ce ne foloseşte arta?
Formele şi modelele activităţii artistice nu sunt imuabile, ele se modifică potrivit timpului şi contextelor în care se dezvoltă.
Ca să studiem despre artă am putea porni din multiple perspective. Dar pe parcursul capitolelor acestui manual vom vorbi despre diferite idei şi direcţii în artă, încercînd să stabilim posibile răspunsuri la întrebarea „La ce foloseşte arta?” şi căutînd să ne clarificăm felul în care arta poate:
1. să vorbească despre vieţile noastre, să ne facă să ne recunoaştem în ea
2. să provoace dialog şi sociabilitate
3. să reconsidere noţiunile pe care le luăm ca atare, să chestioneze cultura pe care obişnuim să o socotim imuabilă şi la adăpost de orice îndoială
4. să ne ajute să-i acceptăm/înţelegem pe cei din jurul nostru
5. să schimbe unghiul de vedere, să ne determine să conştientizăm că există diverse poziţii din care poţi cunoaşte un lucru şi că nu există un adevăr transcendental şi atemporal
6. să atragă atenţia asupra problemelor, să dea voce celor excluşi
7. să rezolve efectiv probleme în societate"

Cum evaluezi Educatia Plastica/Vizuala? (1)

Citind competentele (vezi postarea anterioara) am ajuns la concluzia ca exista o ruptura intre ceea ce isi propune programa scolara sa obtina de la copii si modul in care doreste sa obtina aceste rezultate. Dar cum poti dovedii acest lucru? Cum evaluezi de exemplu dezvoltarea imaginatiei si creativitatii sau insusirea valorilor si atitudinilor de mai jos?

COMPETENŢE GENERALE
1. Dezvoltarea capacităţii de exprimare plastică utilizând materiale, instrumente
şi tehnici variate
2. Dezvoltarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a creativităţii artistice
3. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

VALORI ŞI ATITUDINI
o Manifestarea interesului pentru cunoaşterea şi interpretarea operelor de artă plastică şi decorativă.
o Manifestarea iniţiativei în aprecierea critică a operei de artă, compararea propriului punct de vedere cu păreri celorlalţi. Evaluare şi autoevaluare.
o Motivaţia pentru ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului artistic naţional şi universal.
o Disponibilitatea pentru cultivarea capacităţilor estetice ca fundament pentru participarea la viaţa culturală.
o Înţelegerea şi aprecierea diverselor forme de expresii din patrimoniul artelor plastice universale.
(Programa scolara Educatie Plastica)

Pentru insusirea valorilor si atitudinilor nu exista activitati si continuturi, se presupune ca odata insusite competentele specifice ele vor induce cumva aceste valori si atitudini. Sunt oare invatarea elementelor limbajului plastic si a unor date din istoria artei metode de problematizare si dezvoltare a gandirii critice? Este oare un copil de 11-12 ani capabil sa discute despre arta Renasterii dupa 3 ore de istoria artei (asa cum apare in planificarea oferita de Ministerul Educatiei http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-vi-doc-d261533482)? Pentru a purta o discutie (fie ea si dirijata) acel copil trebuie sa aibe toate datele problemei, invatate sau la indemana, trebuie sa aibe capacitatea si timpul de a sintetiza informatiile , trebuie sa aibe o tema de discutie mai putin ambigua si mai specifica (decat Renasterea in general) si mi ales trebuie ca acea conversatie sa fie purtata in termenii si tinand cont de notiunile unui copil de 11/12 ani.

Clasa a V-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

*4.1 identificarea trăsăturilor specifice artelor plastice din antichitate

4.2 diferenţierea ramurilor şi a genurilor artelor plastice, opera de artă autentică de
kitsch, originalul de reproducere

Exemple de activităţi/conţinuturi

• dialog provocat pe bază de reproduceri de artă evidenţiindu-se deosebirile dintre stiluri şi modul de folosire a elementelor de limbaj plastic în imaginile prezentate;
• observarea, pe imagini-reproduceri de artă, a trăsăturilor caracteristice artelor plastice din antichitate;
• observarea pe imagini-reproduceri de artă a diferitelor ramuri şi genuri ale artelor plastice;
• dialog pe bază de imagini şi obiecte kitsch, de reproduceri după opere de artă autentică (se recomandă vizitarea muzeelor).

Clasa a VI-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

4.1 compararea trăsăturillor specifice artei gotice cu cele ale artei romanice şi ale artei

4.2 recunoaşterea trăsăturilor definitorii artei Renaşterii pe reproduceri după operele unor artişti reprezentativi

Exemple de activităţi /conţinuturi

• exerciţii de observare pe imagini a caracteristicilor operelor de artă bizantină romanică şi gotică;
• identificarea unor elemente specifice stilurilor studiate (bizantin - cupolă, pandantiv, mozaic etc.; romanic - arc în plin centru, donjon etc.; gotic - rozetă, vitraliu etc.;
• exerciţii de observare pe imagini a elementelor tipice ale Renaşterii;
• analiza operelor unor reprezentaţi ai Renaşterii, pe baza cunoştinţelor despre aceştia, prin dialog cu colegii şi cu profesorul.

Toata programa de la clasele a V-a a VI-a : http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-v-vi-doc-pdf-d163755740

Clasa a VII-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice

4.1 recunoaşterea trăsăturilor dominante ale operelor unor reprezentanţi de seamă ai picturii şi ai sculpturii
4.2 realizarea unor comentarii cuprinzând judecăţi de valoare asupra unor imagini reproduceri de artă

Exemple de activităţi /conţinuturi

• identificarea pe imagini-reproduceri de artă a modalităţilor de expresie specifice;
• analizarea imaginilor pe baza datelor cunoscute, în dialog cu colegii şi cu profesorul;
• stabilirea unui algoritm de întocmire a comentariului de artă;
• comentarii ale unor opere reprezentative pentru perioada studiată
  

Clasa a VIII-a
4. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului vizual-artistic

Competenţe specifice
4.1 utilizarea criteriilor valorice proprii în
analiza operelor de artă

Exemple de activităţi /conţinuturi

• discuţii pe imagini, în vederea recunoaşterii caracteristicilor curentelor în artă;
• exersarea activităţii de comentare pe baza unei reproduceri din epoca studiată.

http://ebookbrowse.com/educatie-plastica-vii-viii-doc-pdf-d105580058