Nita's Media Art Lab

Take the Money and Run? Can Political and Socio-critical Art “Survive”?

2011-12-27T13:13:00.002+02:00

Take the Money and Run? Can Political and Socio-critical Art “Survive”?

Martha Rosler

"Categories of criticality have evolved over time, but their taxonomic history is short. The naming process is itself frequently a method of recuperation, importing expressions of critique into the system being criticized, freezing into academic formulas things that were put together off the cuff. In considering the long history of artistic production in human societies, the question of “political” or “critical” art seems almost bizarre; how shall we characterize the ancient Greek plays, for example? Why did Plato wish to ban music and poetry from his Republic? What was to be understood from English nursery rhymes, which we now see as benign jingles? A strange look in the eye of a character in a Renaissance scene? A portrait of a duke with a vacant expression? A popular print with a caricature of the king? The buzz around works of art is surely less now than when art was not competing with other forms of representation and with a wide array of public narratives; calling some art “political” reveals the role of particular forms of thematic enunciation.1 Art, we may now hear, is meant to speak past particular understandings or narratives, and all the more so across national borders or creedal lines. Criticality that manifests as a subtle thread in iconographic details is unlikely to be apprehended by wide audiences across national borders. The veiled criticality of art under repressive regimes, generally manifesting as allegory or symbolism, needs no explanation for those who share that repression, but audiences outside that policed universe will need a study guide. In either case, it is not the general audience but the educated castes and professional artists or writers who are most attuned to such hermeneutics. I expand a bit on this below. But attending to the present moment, the following question from an intelligent young scenester may be taken as a tongue-in-cheek provocation rooted in the zeitgeist, reminding us that political and socio-critical art is at best a niche production:

We were talking about whether choosing to be an artist means aspiring to serve the rich. . . . that seems to be the dominating economic model for artists in this country. The most visible artists are very good at serving the rich. . . . the ones who go to Cologne to do business seem to do the best. . . . She told me this is where Europe’s richest people go . . . ."

full text:
http://www.e-flux.com/

Curs :UTILIZAREA PROGRAMELOR DE EDITARE FOTO ŞI VIDEO PENTRU A CREA MATERIALE SI ACTIVITATI DIDACTICE

2011-10-26T14:03:00.004+03:00

Casa Corpului Didactic „Alexandru Gavra” Arad, în parteneriat cu colaboratori externi, vă propune şi pentru anul şcolar 2011-2012 o serie de programe şi activităţi de formare prin care sperăm să răspundem afirmativ cererilor dumneavoastră. În acest an înscrierea la programele de formare din oferta CCD Arad se face on-line. Dacă doriţi să participaţi la unul sau mai multe programe de formare continuă oferite de noi, vă rugăm să completaţi şi să trimiteţi, până în data de 4 noiembrie 2011, formularul de înscriere on-line de pe pagina web a CCD Arad (www.ccdar.ro). În cazul în care doriţi să vă înscrieţi la mai multe programe de formare din ofertă, vă rugăm să completaţi un formular de înscriere pentru fiecare program.

UTILIZAREA PROGRAMELOR DE EDITARE FOTO ŞI VIDEO PENTRU A CREA MATERIALE DIDACTICE

Grupul-ţintă vizat – Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (programul necesită cunoştinţe de bază în utilizarea calculatorului)

Scopul programului – însuşirea unor cunoştinţe de bază în utilizarea programului de editare imagine Gimp, a programului de editare video Windows Movie Maker şi folosirea lor pentru realizarea unor materiale didactice sugestive pe diferite teme specifice curriculumului şcolar

Tematica
M1. Programul Gimp – procesare computerizata imagine
M2. Programul Windows Movie Maker – productie video
Forma de certificare – Adeverinţă, eliberată de CCD Arad
Durata programului – 20 ore de formare
Calendarul programului: trimestrele I şi II ale anului 2012
Locul de desfăşurare: – Casa Corpului Didactic Arad
Formator – prof. Stoica Nicoleta, Liceul cu Program Sportiv, Arad

Webminar Linux

2011-10-25T10:36:00.002+03:00

Laboratoare de GNU/Linux in scoli pe Moodle Romania

Webminarul I din seria Linux in scoli:

Web 2.0 - tutoriale video pentru profesori

2011-10-06T09:04:00.004+03:00

The Web 2.0ERC European Union funded project is designed to help educators who find ICT confusing to have a simple and secure environment to use ICT in their work and in their classes.

Web 2.0ERC este un proiect finantat de Uniunea Europeana. Este creat pentru a ajuta profesorii/educatorii, care gasesc tehnologia informationala (ICT) derutanta, sa aibe un mediu simplu si sigur pentru a folosii la clasa aceste tehnologii.

Youtube channel/ canal youtube :

www.youtube.com/user/Web20ERC

Visual Culture Art Education: Critical Pedagogy, Identity Formation and Generative Studio Practices in Art

2011-06-21T22:14:00.000+03:00

Barker, Kim, "Visual Culture Art Education: Critical Pedagogy, Identity Formation and Generative Studio Practices in Art" (2010). Art Graduate Theses and Projects. Paper 1.
http://scholarworks.boisestate.edu/art_gradproj/1/

Abstract

This paper explores visual culture and its emergence as a (inter-) disciplinary field of study and practice within art education. Visual Culture Art Education (VCAE), while still in the process of defining itself, inserts itself among myriad academic disciplines as well as our everyday living experiences outside the classroom. Due to its discursive nature, VCAE draws extensively on contemporary pedagogical praxis.

I advocate for the integration of visual culture, with an emphasis on popular culture, into art curricula as a means to increase the relevancy of art instruction for students. The inclusion of (popular) visual culture in the art classroom also serves as a means to facilitate the development of higher order thinking skills that can assist students in their ability to navigate the seemingly infinite clusters of signs aimed at shaping them (inside and) outside the art classroom.

I advocate for inquiry-based educational methods within the framework of constructivist theory with an emphasis on critical pedagogy and psychoanalytic pedagogy. These contemporary pedagogical models position the learner as a key agent in meaning making. By modeling questioning strategies and facilitating critical connections to course materials and student interests, art educators share the responsibility of learning with the students thereby creating a democratic community within the classroom. Connections to democratic principles are made throughout this paper as a means to communicate the several opportunities art educators have in the classroom to foster student questioning, student-initiated research, and student constructed meanings that are independent of authority and distinct from dominant ideologies.

My research focuses first on the scope of visual culture, then on contemporary constructivist pedagogies that reveal multiple access points for art educators to begin to integrate VCAE. This research becomes the foundation for several instructional resource guides written for art educators in K–16 classrooms. These guides present research on several contemporary fine artists whose work collectively makes use of (popular) visual culture and (popular) media to communicate meaning and affect social change. A focus on contemporary fine art demonstrates the applicability of a visual culture art education while at once elucidating the importance of empowering students to critically engage their visual worlds whatever they might be. Questioning strategies are provided to encourage student construction of meaning in a manner that informs student-initiated research and art making.

full text on: http://scholarworks.boisestate.edu/art_gradproj/1/

Harta conceptuala realizata cu programul FreeMind

2011-06-18T11:18:00.000+03:00

Ce este o harta conceptuala?

”Hartile conceptuale (conceptual maps) sau harti cognitive (cognitive maps) pot fi definite drept oglinzi ale modului de gandire, simtire si intelegere ale celui/celor care le elaboreaza. Reprezinta un mod diagramatic de expresie, constituindu-se ca un important instrument pentru predare, invatare, cercetare si evaluare la toate nivele si la toate disciplinele”. Crenguta-Lacrimioara Oprea ”Strategii didactice interactive ”

Hartile conceptuale sunt un mod de a reprezenta vizual structuri informationale si relatiile dintre conceptele, notiunile, ideile, informatiile din sistem. Rezultatul este un sistem de retele interconectate, ierahizate, conform modului de gandire a persoanei care realizeaza schema.

Un exemplu de harta conceptuala cu tema ”Elementele limbajului plastic” foarte util in Educatia Vizuala, este realizat sub forma de desen :

img. ”Elements of art mind-map” Michael Petiford

FreeMind - un software special facut pentru a creea harti conceptuale
FreeMind este un program sub licenta GNU General Public License, adica liber, dezvoltat in Java. Functioneaza pe sistemele de operare Microsoft Windows, Linux si Mac OS X.
Programul permite utilizatorilor sa organizeze un set de idei ierarhic in jurul unui concept central.
Mai multe informatii se gasesc AICI

Asa arata programul :

Un tutorial video pentru incepatori:

Tim Brown on creativity and play

2011-06-06T13:56:00.000+03:00

Death, Terror and Addiction in Motivation Theory by David M. Boje & Grace Ann Rosile

2011-06-03T13:26:00.000+03:00

http://cbae.nmsu.edu/~dboje/papers/deathANDmotivationTHEORY.htm

quotes:
Addiction is a slow death. Schaef and Fassel (1988: 5) observe that the study of organizations is in denial when it comes to addiction, not just to drug use, but to processes of work that are addictive. "An addiction is any substance or process that has taken over our lives and over which we are powerless" (p. 57). I think motivation theory leads us into addiction, making work our increasingly a compulsion, manipulating the situation to make us powerless to resist work addiction. Within organizations, addiction to work or workaholism is an untold ramification of motivation theory. Since the addiction to consumption is the norm of a capitalist society, we all participate addictively at some level.

The more stuff we have, the more we become slaves to our stuff. We need bigger house to store stuff, more energy to preserve stuff, more security to guard stuff, and more help to dust stuff. Stuff rules our lives. Our hierarchy of needs begins and ends with a need for more. Motivation theory feeds an addicted society. Motivation theory, be it need theory (McClelland, Maslow, Alderfer, or Herzberg) or process theory (Skinner's reinforcement theory, Vroom's expectancy theory and House's path-goal theory) is blindly embedded in a world addicted by spectacle to work and consumption. Debord's (1967) spectacle convinces us work is our identity and consumption our happiness, and so we eagerly ignore how work life is erected as a performativity experience (work till you drop dead), a flat,dull homogeneous existence that we embrace until we die. Spectacle, portrayed in the media in 6,000 ad-bites a day, presents work and accumulation as our ultimate desires, more powerful than death or sex as a motivator. Stuff rules our lives. This stuff is part of the games of death, terror and addiction. If there is a hierarchy of needs, then Maslow can be de-coded, new words substituted, greed, jealousy, envy, gluttony, hoarding, and addiction. This is the deconstructed hierarchy of Maslow needs.

What is self-actualization? It is an illusion, a fantasy that we are more than animals, that our culture makes us different. We are part of the war machine that Deleuze and Guattari write about in A Thousand Plateaus. It is a war machine fed by desire and will to power, not by need.

We do not need more of what we consume. We don't need most of what we eat, wear, and store. Did Emelda Marcos need 400 pairs of shoes? Did Michael Eisner need a 210 million dollar bonus. Does Tiger Woods need another endorsement contract? Addicts need more and more...

The desire for work is overwhelming, a compulsion to write more, publish more, present more, to go berserk with words. It is a need to work boje to death. I work at home. I work at work. I work on the plane. I work in the hotel room. I am addicted to work. I am a good citizen. I am a good work. I am self-actualized in my work. I have converted my private world into a world of work. I dream of work, I wake up working. I go to bed working.

Beneath this theatrical mask, is a speculation that my needs are addictions, my needs are desires gone haywire, and my accumulation is out of control. I need to motivation theorist to convince me I am empowered, I am growing, I am a high need achiever. I pretend to be motivated, but my need is a desire for death, a working to death.

Video: Education evolution

2011-05-28T21:06:00.000+03:00

Un proiect realizat de elevii de la gimnaziu din Dallas-Fort Worth USA despre cum ar trebui sa fie educatia.
http://edevolution.wordpress.com

Can We Teach Creative and Critical Thinking?

2011-05-28T11:49:00.000+03:00

original text: http://www.good.is/post/can-we-teach-creative-and-critical-thinking/

When a teacher gives a test, he or she is trying to measure students' ability to recall and apply information learned over a particular period of time. The exams make it relatively straightforward: Did the student get an answer right or wrong? Was mastery of skills demonstrated?

But how is creative or critical thought defined and taught? And by what assessment can we measure it, if at all?

Critical thinking is, among many things, the ability to understand and apply the abstract, the ability to infer and to meaningfully investigate. It’s the skills needed to see parallels, comprehend intersections, identify problems, and develop sustainable solutions. According to the Foundation for Critical Thinking, sound critical thinking is imperative to social progress. It is with our thoughts that we shape the world: Thinking creatively shapes social and cultural structures. It affects the way blame is placed, the way ideas of right and wrong are developed, the way leaders are elected, and the way we understand our place in the world as individuals and as a collective. It helps define, or complicate, who “we” are in the first place.

Teaching critical and creative thought, however, is challenging: First, critical thinking may mean different things to different instructors, principals, and/or districts. Second, it can be hard to know what students are taking away from lessons and curricula designed to cultivate critical thinking skills.

There are ways to navigate through these obstacles: Cultivating critical thinking may be accomplished with modeling. A teacher may explicitly show students how to make connections between their experiences and those of others, show them how to link pieces of literature, or explain the relationship between a piece of modern music infused with metaphor and the poetry lesson from last month. Particular curricula, ones that ask students not just when and where things happened, but why and how, and what contemporary parallels can be drawn, can enhance these skills.

Critical thinking can also be elicited in less directive ways: School trips, service learning requirements, and various other kinds of hands-on situations allow students to make connections at their own pace. In any case, critical thinking skills are probably best infused over months and years, the result of both direct and more subtle instruction, during which teachers suggest, and insist, that students investigate further, making—but more importantly, justifying—inferences and conclusions.

Students at Codman Academy Charter Public School in Dorchester, Massachusetts, engage in so-called "expeditionary learning" projects, which are designed around a topic (for example, botany or urban renewal in a particular city) selected by the students or their teachers. Through research, participating in service learning, talking with seasoned professionals within a particular industry, fieldwork, and by preparing presentations and papers on their topics to share with their schoolmates and the larger community, students build critical and problem solving skills that will serve them for life.

So, if it is possible to teach this type of thinking, how then can we measure if students are developing these skills? This is likely the more confounding question. It’s hard to design test questions that effectively measure a child’s ability think creatively. One way may be to scaffold questions that increase in complexity and demand, which may allow students the opportunity to reiterate, to explain, and then to synthesize information they've gathered. Asking students to make connections between different strands of a curriculum may also be a good way to measure these skills. Assessments may also come in more spontaneous moments, when a child responds to a question or a moment with quiet brilliance or sensitivity. (It may be, however, that the most meaningful measurement takes place once a student is launched into the adult world.)

At the heart of teaching critical and creative thought is the ability to ask the right questions to students. In turn, they need to be able answer in a way that demonstrates their ability to see the parallels and intersections; perceive linkages between historical moments, between the period and the art, between the circumstances then and now; to comprehend the relationship between “us” and “them”, between “we” and “they,” and, ultimately, whether dichotomies like “we” and “they” are useful—and, if so, how.

Illustration by Will Etling

Zoe Burgess has been working in education for seven years. She is a Teach For America alumnus, and currently works as an education consultant, research assistant, and writer.

Educatie vizuala si gandire critica

2011-05-27T17:59:00.000+03:00

Arta, media şi educaţia vizuală
de Nita Mocanu-Stoica

* o parte dintr-un text scris pentru Simpozionul interjudetean ”Ce stim, va aratam!”-Clubul Copiilor Sebis jud.Arad 11 iunie 2011

„The motivation to make art seems to come from a deep desire to communicate” Steina Vasulka artist video (Motivaţia de a face artă se pare că vine dintr-o profundă dorinţă de a comunica)
Lumea contemporană este încărcată şi modelată de mesajele vizuale care ne însoţesc zi de zi. Arta vizuală este o disciplină care valorifică şi pozitivizează pe de-o parte, decodifică şi analizează pe de-altă parte mediul vizual în care trăim.
Dezvoltarea gândirii critice este esenţială viitorilor creatori sau/şi consumatori de artă. Pentru a distinge în primul rând între arta vizuală şi amploarea de imagini produse de diferitele medii comunicaţionale tehnologice, elevii trebuie să cunoască atât elementele de bază ale limbajului vizual cât şi elementele limbajului specific mass media-ei. <<„Creativitatea” automatizată umflată la proporţii sociale, ba chiar mondiale, este deservită de tehnologia avansată, care însă nu se asociază cu un manual de instrucţiuni completat de normele estetice, etice şi morale. Astfel, o imagine impecabilă din punct de vedere tehnic se poate încadra artei, kitsch-ului sau pornografiei. Nu avem cum să evităm exprimarea lui Flusser referitoare la acest tip de om ca fiind „analfabet fotografic”, iar cluburile de fotoamatori, „grote postindustriale de fumat opium, locuri de îmbătare cu complexitatea structurală a aparatului, de unde se revarsă „nearticularităţi vizuale”.>> ( László Ujvárossy). Teoria filozofului Vilém Flusser asupra fotografie poate fi extrapolată tuturor formelor de artă realizate cu ajutorul tehnologiei moderne care produc imagini digitale statice sau în mişcare. „Analfabetul fotografic” al lui Flusser este cel care nu depăşeşte utilitarismul aparatului pe care-l foloseşte şi consideră că imaginea este obiectul însuşi arhivat pe peliculă sau computer, aşa cum ar spune Rudolf Arnheim este un fel de „doctrină iluzionistă”. Conform acestei doctrine <<în cel mai bun caz, artistul poate ”perfecţiona” realitatea sau o poate îmbogăţi cu roade ale fanteziei sale, omiţând sau adaugând detalii, alegând exemple potrivite şi rearanjând ordinea dată a lucrurilor. ”>> (Rudolf Arnheim). „Doctrina iluzionistă”se referă la redarea obiectelor din natură ca proiecţie folosind perspectiva liniară şi evitarea reprezentărilor bazate pe concepte, simboluri, idei, cunoştinţe despre obiectele în cauză. Plăsmuirea de imagini , artistice sau de alt fel, spune Arnheim este un echivalent, redat printr-un anumit mediu a celor observate la un obiect. În cazul fotografiei şi a artei digitale mediul prin care se redă imaginea tinde să fie mesajul însuşi, ca să-l parafrazăm pe Marshall McLuhan şi celebrul său slogan „The medium is the message”. Posibilităţile tehnice ale instrumentului tind să fie lucrarea însăşi, de exemplu un filtru dintr-un program de manipulare a imaginii va fi perceput ca subiectul lucrării în lipsa unui conţinut care să cuprindă intrinsec acel efect vizual al filtrului. Aşa cum doar nişte forme geometrice nu vor fi niciodată artă abstractă fără conceptul şi structura compoziţională din care să se poată citii conceptul de la care a pornit lucrarea.
„Mijloacele contemporane de comunicare şi reţelele sociale precum Facebook, YouTube şi Twitter oferă populaţiei globale posibilitatea de a-şi prezenta fotografiile, clipurile video şi textele în moduri ce nu pot fi distinse de o operă de artă post-conceptuală. ” (Boris Groys). Dacă copii şi tinerii zilelor noastre mai disting arta clasică, din noiamul de imagini de pe internet, identificând anumite stiluri de pictură după subiect sau picturalitate, genuri de artă cum ar fi cea expresionistă, cubistă, abstractă, conceptuală, new media sunt foarte greu de identificat şi mai ales de valorizat. Pentru a reveni la educaţia artistică, voi aminti că elevii secolului XXI utilizează de la vârstă tot mai mică noile tehnologii. Ei angrenează în activităţile lor zilnice sute de magini de toate tipurile. O parte din aceste imagini sunt reproduceri digitale ale unor opere de artă celebre. Luate în ambianţa imaginilor digitale găsite aleator pe internet ele sunt golite de valoarea lor artistică, devenind doar încă nişte instrumente vizuale necesare comunicării în masă. Această „neânţelegere” a artei se datorează în mare parte analfabetismului media cât şi a celui vizual. Mesajul media este consumat ca atare, mesajul artei devine o componentă structurală a mesajului media. Asta se datorează şi suportului prin intermediul căruia avem acces la artă la scară largă, si anume reproduceri în cataloage, reviste de specialitate, site-uri web, filme documentare. În acest context din afara galeriei sau a muzeului de artă este uşor să se facă confuzie între o imagine ilustrativă şi o lucrare de artă.
Educaţia media este o disciplină care nu se studiază la noi în ţară chiar dacă marea majoritate a populaţiei se uită la TV sau foloseşte internetul. Dar ce este Educaţia media? Educaţia media este despre mass media şi rolul ei în formarea de identităţi, societăţi şi a lumii; are de a face atât cu mediile comunicaţionale moderne: sunet, imagine statică şi în mişcare create prin folosirea noilor tehnologii cât şi cu cele tradiţionale: text şi imagine printate; promovează o abordare mai aprofundată a mediilor comunicaţionale folosite de societate şi felul în care ele funcţionează; încurajează deconstrucţia şi analiza critică a contextului în care textul mediatic operează, mai exact promovează analiza critică şi identificarea valorilor şi intereselor (sociale, culturale, politice, economice şi comerciale) care influenţează informațiile cuprinse în textul mediatic; încurajează dezvoltarea de cunoaştere şi aptitudini necesare elevilor şi cetăţenilor, în mare, pentru o citire critică a textului mediatic.
Reprezentarea lumii prin imagini mediatice se face folosind aceleaşi principii care stau la baza creaţiei artistice. Gama imaginilor mediatice este foarte largă, de la realiste la abstracte, toate operează cu modul nostru de a „citii” lumea în care trăim. Educaţia vizuală trebuie să facă distincţie între artă şi imaginile produse de mass media, astfel ca arta vizuală să fie cu adevărat percepută şi înţeleasă.
„Astăzi artistul împărtăşeşte cu publicul arta în acelaşi mod în care împărtăşea, altădată, religia sau politica. A fi artist a încetat să mai fie un destin exclusiv; în schimb a devenit caracteristica societăţii luate ca întreg la nivelul ei cel mai intim, cotidian şi corporal.” Boris Groys

Bibliografie:

Animaţia stop-motion ca metodă didactică :

http://nitamedialab.blogspot.com/2011/01/animatia-stop-motion-ca-metoda.html

„Arta şi percepţia vizuală. O psihlogie a văzului creator” de Rudolf Arnheim, Ed. Meridiane, 1979

„Fragment dintr-un abecedar al comunicării vizuale” de László Ujvárossy :

http://www.photomagazine.ro/photomagazine/b_camera/photo26.pdf

„Marx după Duchamp sau Cele Două Corpuri ale Artistului” de Boris Groys :

http://www.protokoll.ro/resources/groys-marx-dupa-duchamp.html

„Mendacious Images” by Marie-Thérèse van de Kamp :

http://www.kunstcontext.com/ckv/mendimag.htm

„Women, art & technology” edited by Judy Malloy, Massachusetts Institute of Technology 2003

„Pentru o filosofie a fotografiei” de Vilém Flusser, Idea Design & Print Editură, 2003

Sir Ken Robinson - Changing Paradigms

2011-05-19T21:40:00.000+03:00

Changing paradigms in education- short animation

Changing Paradigms - conference documentation

Sir Ken Robinson
Sir Ken Robinson, PhD is an internationally recognized leader in the development of education, creativity and innovation.He works with governments in Europe, Asia and the USA, with international agencies, Fortune 500 companies and some of the world’s leading cultural organizations. In 1998, he led a national commission on creativity, education and the economy for the UK Government. All Our Futures: Creativity, Culture and Education (The Robinson Report) was published to wide acclaim in 1999. He was the central figure in developing a strategy for creative and economic development as part of the Peace Process in Northern Ireland, working with the ministers for training, education enterprise and culture. The resulting blueprint for change, Unlocking Creativity, was adopted by politicians of all parties and by business, education and cultural leaders across the Province. He was one of four international advisors to the Singapore Government for its strategy to become the creative hub of South East Asia.
http://sirkenrobinson.com/skr/

Technology and Society by Neil Postman

2011-05-16T21:49:00.000+03:00

Neil Postman
Neil Postman (March 8, 1931 - October 5, 2003) was an American author, media theorist and cultural critic, who is best known by the general public for his 1985 book about television, Amusing Ourselves to Death. For more than forty years, he was associated with New York University. Postman was a humanist,^[1] who believed that "new technology can never substitute for human values."Neil Postman (March 8, 1931 - October 5, 2003) was an American author, media theorist and cultural critic, who is best known by the general public for his 1985 book about television, Amusing Ourselves to Death. For more than forty years, he was associated with New York University. Postman was a humanist,^[1] who believed that "new technology can never substitute for human values."

Animaţia stop-motion ca metoda didactica

2011-01-31T19:47:00.000+02:00

Stop motion este o tehnică de animaţie prin care obiecte par să se mişte singure.Obiectul este mişcat foarte încet, la fiecare mişcare se face o fotografie, aceste imagini ordonate într-un program video vor da impresia de mişcare, întreg ansamblul de mişcări fotografiate va apăre ca o singură mişcare.
Această tehnică de animaţie poate fi încorporată cu succes activităţii didactice de la orice materie. Cu un pic de creativitate se pot spune poveşti, comenta evenimente, descrie procese naturale/fizice/chimice etc

Creta si tabla de la şcoală/White board plus carioca
- se desenează în linii scurte, la fiecare linie trasată se face o fotografie.
Vezi:
What are asteroids & comets and how big are they? - Julius and Henry

Figurine de plastelină
Se modelează pas cu pas plastelina , se fac fotografii la fiecare pas.

Vezi:
Exponential Bunnies

Math Geometry Angles- A Stop Motion Animation Project

Colaj
Se desenează figurile, se decupeaza apoi se mişca pas cu pas pe un fundal desenet/pictat. Se fac fotografii la fiecare mişcare.
Vezi:
Digestion of food

Lego
Vezi:
Charming stop-motion animation for French learners

Obiecte
Vezi:
Genius Loci

Original Video- More videos at TinyPic

curs Foto/Video CCD Arad, data limita 4 noiembrie

2010-10-23T12:32:00.001+03:00

Casa Corpului Didactic „Alexandru Gavra” Arad, în parteneriat cu colaboratori externi, vă propune şi pentru anul şcolar 2010-2011 o serie de programe şi activităţi de formare prin care sperăm să răspundem afirmativ cererilor dumneavoastră. În acest an înscrierea la programele de formare din oferta CCD Arad se face on-line. Dacă doriţi să participaţi la unul sau mai multe programe de formare continuă oferite de noi, vă rugăm să completaţi şi să trimiteţi, până în data de 4 noiembrie 2010, formularul de înscriere on-line de pe pagina web a CCD Arad (www.ccdar.ro). În cazul în care doriţi să vă înscrieţi la mai multe programe de formare din ofertă, vă rugăm să completaţi un formular de înscriere pentru fiecare program.

Cursul propus de mine:
UTILIZAREA PROGRAMELOR DE EDITARE FOTO ŞI VIDEO PENTRU A CREA MATERIALE DIDACTICE

Grupul-ţintă vizat – Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (programul necesită cunoştinţe de bază în utilizarea calculatorului)

Scopul programului – însuşirea unor cunoştinţe de bază în utilizarea programului de editare imagine Gimp, a programului de editare video Windows Movie Maker şi folosirea lor pentru realizarea unor materiale didactice sugestive pe diferite teme specifice curriculumului şcolar

Tematica
M1. Programul Gimp – prelucrare foto
M2. Programul Windows Movie Maker – prelucrare video
Evaluarea programului
Forma de certificare – Adeverinţă, eliberată de CCD Arad
Durata programului – 20 ore de formare
Calendarul programului: trimestrele I şi II ale anului 2011 (martie – aprilie)
Locul de desfăşurare: – Casa Corpului Didactic Arad
Formator – prof. Stoica Nicoleta, Clubul Copiilor Sântana

Va astept la curs!

educatie artistica cu arta contemporana - Scoala Generala Anglia

2010-09-19T15:51:00.000+03:00

SOCIAL COOKING ROMANIA - 03.09-03.10.2010, Sibiu

2010-09-11T23:08:00.000+03:00

29 august 2010 - analiza de film axata pe reprezentarea in imagini

2010-08-30T10:20:00.000+03:00

Diseminare COMENIUS nr. 2 curs Video and Communication - Media Education across the Curriculum

In 29 august, duminica, intre 15 si 17 am facut o scurta prezentare despre cum se realizeaza analiza unui film sau al unui material video avand ca punct central reprezentarea prin imagine video.
Prezentarea a avut loc la cafeneaua KF, Arad in cadrul unui atelier organizat de WWMP numit My blog/My video.
Ca suport de prezentare am folosit urmatorul text Citind filmul , am analizat pe loc secventele de film punand accentul pe modul in care regizorul a ales sa reprezinte in imagine caracterul, personalitatea personajelor, indicii speciale in cursul naratiuni, punerea in scena etc.

* despre Reprezentarea in imagini-
"Image and representation: key concepts in media studies" de Nick Lacey

Reconsidering Metaphor/Metonymy: Art and the Suppression of Thought

2010-08-24T11:51:00.000+03:00

textul de mai jos este preluat
de aici:http://www.artlies.org/

Reconsidering Metaphor/Metonymy: Art and the Suppression of Thought
- Charles Gaines -

In a panel held in New York and moderated by Beatrix Ruf, the director of the Kunsthalle Zürich, John Baldessari, Lawrence Weiner and Liam Gillick discussed the metaphor.1 Because of their suspicion about its use in works of art, they believed it needed attention. Gillick commented that metaphor is often used in society to repress critical thinking. He said that the Bush administration’s metaphor of “desert storm” was an instrument to form an identifying figure that would locate the war as an act of patriotism.

The reason that this comment is noteworthy is because since the sixteenth century, metaphor has been considered the sine qua non of art. Gillick’s observation raised the unsettling possibility that a trope that has been considered central to our very idea of what it means to be human and which has its noblest expression in works of art can be used as an instrument of repression.

For many years I have shared Gillick’s suspicion about the metaphor. In my case it grew out of an understanding of the limits of its basic semiotic structure: that metaphor is a trope or figure where two unrelated signs are mapped together based on some similarity or analogy between them. This means to me that the metaphor forms itself based on structural similarities between signs and does not consider the meanings of the signs in this operation. Meaning, therefore, plays no role in how metaphors are formed. Instead the cognitive process the metaphor triggers produces a pleasure in the individual as she comprehends an order or relationship between two unrelated things; this is a consciousness-changing experience where difference is unified resulting in a new thought or idea. Because of the way metaphors are formed, this new thought is not constrained by the cultural, ethical or political forces that shape society at any particular time. And the affect or pleasure it produces suppresses these critical constraints. Gillick’s observation recognizes this and warns that this pleasure has often been used to seduce us to embrace analogies that are intended only to serve the political interest of its producer, such as “desert storm” and the Bush foreign policy.

In this paper, I intend to show that this “suppression of thought” is a faculty in forms of art whose raison d’être is based on aesthetics. Further, that there is a historical evolution of ideas that reveals the relationship between metaphor and the philosophy of aesthetics, and later metaphor’s role in developing an affect-based theory of art that we find in Croce’s theory of Expressionism. Moreover, how metaphor helped advance the Western idea of universal knowledge, the idea that there are totalizing concepts that preclude dissent or difference.
(...)
Classical aesthetic theory privileges the metaphor over the metonym because it is assumed its literalness excludes it from acts of the imagination. However, some believe that this privileging of metaphor over metonymy is problematic. If one believes that a work of art is first and foremost an aesthetic act, then the metaphor fits the bill as its figural model. But if one believes that the work of art is first and foremost a critical process then the metonym is the desired model.

End of Preview. Read the complete text in Art Lies, Issue No. 64

Citind filmul

2010-08-23T17:45:00.000+03:00

Filmul este atat de prezent in vietile noatre si atat de familiar incat nici nu ne dam seama ca suntem de multe ori doar niste privitori pasivi. Ca rezultat al acestei pasivitati anumite aspecte ale filmului ne raman ascunse. De multe ori nu percepem existenta camerei de filmat, modul in care filmul a fost editat, lumina folosita pentru a sugera stari de spirit, sunetul... In mare nu percem nici modul in care suntem vrajiti de imaginile video sau modul aceste imagini influenteaza felul in care gandim, traim si percepem realitatea.

Ce ar trebui sa urmarim de fapt ca privitori constieti?

BACKGROUND
Cine sunt : scenaristul, regizorul, producatorul?
Cand a fost facut filmul si unde?
(se face o cercetare pe internet)

NARATIUNEA
1.Despre ce este vorba in film?
- incercati sa povestiti in scris naratiunea asa cum va apare in film
- scrieti parerea personala despre subiectul filmului
2.Cum este spusa povestea: liniar, cu flashback-uri, cu flash-forward-uri, in episoade, naratiuni paralele/simultane?

Donnie Darko moare cand un motor de avion cade peste camera sa, intreg filmul este o numaratoare inversa spre acel moment, numai ca timpul de fapt a stat in loc, filmul incepe cu intrebarea personajului fata de Frank (iepurele) "De ce?", iar raspunsurile expuse nu reusesc decat sa induca si mai mult starea de neliniste in fata misterului mortii

3.Cum interactioneaza diferitele canale de comunicare folosite in film (imagine, dialoguri-narare, sunet, muzica, text ) pentru a crea inteles si a construi intreaga poveste,
- care este/sunt canalul/canalele dominat/e in film?
4.Exista o sursa a naratiunii recognosibila? Voice-over? Care este perspectiva naratorului?
exemplu de film documentar in care naratiunea este povestita ca voice-over:

La jetée 1962 - Chris Marker

PERSONAJE
-Cate personaje sunt si care este relatia ierarhica dintre ele
-Este filmul constient de prezenta privitorului sau evenimnentele apar ca si cand nu ar fi nimnei martor la ele? Se uita personajele in camera sau se fac ca ea nu exista?
-Cum sunt portetizate femeile?
-Cum sunt portretizati barbatii?
-Cum sunt portretizati copii?
-Cum sunt reprezentate diferite categorii si minoritati sociale: rromi, gay, copii strazii etc

rromi lui Emir Kusturica, exemplu "Pisica neagra, pisica alba" 1998

METAMESAJ
-Exista mesaj educativ, etic, religios, politic care transpare din intreag filmul?

RECLAMA
-Ce produse de marca remarcati in desfasurarea filmului

PUNEREA IN SCENA (mise-en-scene)
-Ce este asezat in fata camerei de filmat?
-Cum este spusa povestea folosind elementele decorului?

1. Locatie
In studio sau alta locatie? Realist sau stilizat (simplificat)? Exista o semnificare simbolica a decorului?

- de exemplu decorul din filmul Dogville 2003 -Lars Von Trier este o scena uriasa de teatru, totul este extrem de simplificat ramanand doar obiectele care sunt sugestive in definirea spatiului si a caracterelor personajelor, localitatea Dogville este practic desenata pe podea in linii simple de plan topografic, nu exista pereti doar cateva obiecte de mobilier, cate o fereastra, lumina sugereaza atat momentele zilei cat si starile interioare ale personajelor, sunetul creaza ambianta de orasel de munte

2. Spatiul
Aerisit sau aglomerat? Exprima o anumita atmosfera? Designul este simetric sau asimetric? Natural sau artificial?
3. Lumina
Ce este luminat si ce este in umbra? Calitatea luminii, contraste puternice sau lumina difuza? Directia luminii? Realista sau simbolica? Cum amplifica lumina expresivitatea filmului?
5. Culoarea
Film color sau alb negru, de ce
Exista culori simbolice? Cum influenteaza culoarea starea de spirit generala? Cum influentaeaza culoarea expresivitatea gnerala a scenelor din film in care ea ste accentuata?

exemplu : seventa din Calauza 1979 de Andrei Tarkovsky, momentul in care filmul din sepia devine color ca urmare a intrarii in Zona si a transmutarii interioare a personajelor in lumea magica si psihedelica a Zonei

4. Arta dramatica si coregrafia
-Ce semnifica infatisarea, gesturile, expresiile fetei, tonul vocii?
-Actori profesionist sau nu? De ce?
-Miscarea personajelor fata de camera inspre sau in directia opusa camerei ?
-Interacrtioneaza personajele intre ele prin privire?
-Cum ghideaza coreografia atentia privitorului?
-Cine se uita la cine in film?

5. Sunet
-Cum este creata ambianta sonora in film?
-Exista muzica? Ce fel de muzica? Ce semnificatie are muzica in film?
-Cum este sunetul in momentele cheie ale naratiunii?
-Suntem condusi emotional de catre sunet sau sunetul este minimal?
-Inlocuieste sunetul imaginea, anumite secvente, anumite obiecte in film?

de exemplu redarea bibliotecii in "Wings of Desire" 1987 - Wim Wenders, ca un cumul de ganduri ce se transforma intr-un murmur general, practic intr-o sala de lectura este liniste dar ingerii din acest film aud gandurile oamenilor si percep acest murmur general, tensiunea creste treptat, in aceasta secventa, odata cu constientizarea marimii spatiului bibliotecii si a numarului mare de persoane prin muzica, ne este indusa starea ca ceva deosebit se petrece...

TEHNICA
CAMERA DE FILMAT
- Este filmul constient de existenta camerei de filmat? (ex filmare din mana)
- Diferite moduri de filmare, closeup, whide shot
- Unghiuri deosebite sau neconventionale de filmare, ce sugereaza ele

EDITARE

ANALOGII, METAFORE

exemplu de metafora a civilizatiei pe banda rulanta, a oamenilor si animalelor automatizate:

Baraka (1992) - regia Ron Fricke

CLISEE
- o lista de clisee cinematografice: Moviecliches

Video and Communication - Media Education across the Curriculum

2010-08-03T09:16:00.001+03:00

video = DIVIS workshop Berlin May 2010

Video and Communication - Media Education across the Curriculum
17-21 mai 2010 Berlin

"Video and Communication - Media Education across the Curriculum" este un curs de formare pentru profesori din toata aria curriculara care lucreaza cu copii intre 9 si 14 ani. Participarea se face prin intermediul burselor Comenius.
Cursul a avut o durata de 5 zile.
Zilele de curs au fost organizate sub forma unor ateliere video în care am lucrat pe grupe, au avut loc prezentări video şi mese rotunde pe subiecte din sfera Educaţiei Media. Fiecare zi avea ca subiect o materie abordată crosscurriculum pentru integrarea Educaţiei Media în procesul de învăţare; am trecut prin subiecte de Biologie, de Limbă, de Istorie şi de Artă urmând rezolvarea unor task-uri specifice care cuprindeau probleme de tehnică, conţinut, analiză şi evaluare.
Luni 17 mai -"Biologie"
Cursul a început cu o evaluare iniţială a grupului pentru a afla abilităţile tehnice, background-ul profesional şi aşteptările faţă de curs ale participanţilor.
Exerciţiu de editare „Park” a constat din realizarea unui filmuleţ de 20 secunde folosind imagini statice şi sunete prestabilite, în echipe câte 2 cursanţi folosind MovieMaker. Etapele exerciţiului: vizionare imagini, alegere 5 imagini şi sunet, vizionare film şi verificare mesaj, finalizare film. Evaluarea finală a fost comună pe toate filmele.
Tema este pe cât de simplă pe atât de complexă pentru elevi. Ei pot învăţa în acelaşi timp să lucreze în echipă, să editeze un material video foarte simplu, să înveţe modul în care funcţionează programul de editare, să facă analiza materialului dat cât şi autoanaliza materialului realizat, analiza critică este extrem de importantă în Educaţia Media. Ca abordare crosscuriculum tema poate deschide discuţii educative despre modul în care imaginile video-TV sunt realizate şi interpretate, despre reprezentarea lumii în video.
Acest exercitiu se mai gaseste si aici intr-o forma iteractiva.
Marţi 18 mai-"Limbi"
Tematica zile a fost realizată şi prezentată de Natascha de Bel, Olanda din proiectul internaţional Divisproject.eu. (vezi filmuletul de la inceputul postari)
Metodele de învăţare au fost mai multe exerciţii de învăţare activă. Conţinuturile erau scenete cu accent pe jocul de roluri, realizarea de storyboard-uri şi punerea în scenă a unor expresii, proverbe şi situaţii. Subiectul central fiind limbi străine am analizat modul în care prin video se pot realiza proiecte sugestive cu elevii cu scopul de a învăţa o limbă străină.

Seara am analizat mai multe platforme video pe internet cum ar fi YouTube, TeacherTube, Vimeo.
Miercuri 19 mai-“Istorie-Memorii”
Realizarea unei „naraţiuni digitale”, o scurtă naraţiune însoţită de imagini statice şi video cu scopul explorării medierii istoriei. Naraţiunea digitală este un minunat instrument pentru a povestii o experienţă personală, pentru a expune opiniile proprii în legătura cu un subiect anume. Ca abordare crosscurriculum se poate discuta despre sintetizarea perioadelor istorice în video, despre reprezentarea sau reconstituirea în imagini a unor evenimente istorice.

Joi 20 mai
Discuţii despre pedagogie, metodologii în Educaţia Media la nivel european.
Câteva concluzii ale discuţiei: se lucrează în echipe de 2-3 elevi, pentru elevii începători tutoriale tehnice, să aibe la dispoziţie exemple, tema clară cu limite bine stabilite, elevii trebuie să găsească singuri soluţiile apoi să facă o analiză critică a rezultatelor , este foarte importantă reflexia, analiza şi autoreflexia; interactivitatea e importantă; procesul de producţie să fie întotdeauna conectat critic cu lumea mediatică.
Vineri 21 mai -”Artă”
Subiectul „Artă”a fost mutat de joi pe vineri.
Am vizionat mai multe proiecte video realizate cu elevi de organizaţia gazdă Kulturring in Berlin e.V., prezentare însoţită de explicaţii şi discuţii despre cum să aplicăm acest gen de teme în context local: „News from Europe”, „Olympic Stars”, „History and Media Literacy”.
Aici se gasesc exemple.
Am invatat animatie stop motion si am vizionat cateva animatii in a doua parte a zilei de vineri.

This Is Modern Art - I Am A Genius

2010-07-06T20:26:00.000+03:00

Documentar scris de Matthew Collings despre arta contemporana si originile ei.

George Grosz - Expresionismul german, DADA, Noua Obiectivitate

2010-07-06T20:22:00.000+03:00

Omnibus (1987). The life of George Grosz - film documentar

"Pilonii societatii" - George Grosz

HOMO VIDENS

2010-06-17T01:02:00.000+03:00

Giovanni Sartori - HOMO VIDENS Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea

O carte despre saracirea cunoasterii omului crescut si educat de TV.

(...) aproape intregul nostru vocabular cognitiv si teoretic consta din cuvinte abstracte care nu au nici un corespondent in lucrurile vizibile, si a caror semnificatie nu e raportabila la si nici nu e traductibila in imagini. Oras este un alt cuvand "vizibil"; dar natiune, stat, suveranitate, democratie, reprezentanta, birocratie si asa mai departe nu sunt; ele sunt concepte abstracte, elaborate prin procese mentale de abstragere, care indica entitati construite de mintea noastra (...)

(...)Imaginea nu asigura , prin ea insasi, aproape nici un fel de inteligibilitate. Imaginea trebuie sa fie explicata; iar explicatia care ni se da pe micul ecran este in mod substantial insuficienta.(...)

Sună îngrozitor pentru un părinte, însă e greu de contestat adevărul redat de autor. Sartori atrage atenţia asupra faptului că video-copilul va rămâne în acelaşi stadiu ca şi adult, va fi un om care nu citeşte, înrobit de imagine, „un adult marcat pe viaţă de atrofie culturală”, incapabil şi nedornic de a căuta, de a se hrăni cu şi de a discerne informaţii, orientat spre o cultură a distracţiei (homo ludens), incult, sărac în exprimare şi înţelegere, chiar analfabet, atras de joc (vezi video-games) şi de spectacol . Stimulii la care acesta va răspunde ca şi adult sunt strict cei vizuali.
Pornind de la cele de mai sus se conturează conceptul de post-gândire, pe care Sartori o cataloghează drept non-gândire – o stare în care ignoranţa este considerată o virtute, iar incoerenţa şi incapacitatea mentală sensibilităţi superioare. Mi s-a părut foarte la locul ei parabola cu oamenii vită ai lui Gianbattista Vico (Scienza Nuova, 1730). Oamenii post-gândirii se aseamănă cu oamenii vită ai lui Vico: incapabili de reflecţie abstractă şi analitică, înzestraţi cu simţuri şi fantezie, emotivi şi creduli.

citat: http://stradadostoievski.blogspot.com/2010/09/avertisment-homo-videns.html

Pentru cine intelege italiana:

Ce este Educatia Media?

2010-06-11T08:49:00.000+03:00

Cu toate ca traim intr-o lume a informatie nu suntem intotdeauna bine informati.Informatia este accesibila si utila doar unora, pe cand pentru o parte din populatie informatia este doar o sursa de confuzie. Educatia trebuie sa dezvolte cunoastere, strategii si metode care sa ajute eficient oamenii sa faca fata sistemelor informationale.
Educatia Media este despre mass media si rolul ei in formarea de identitati, societati, democratie si a lumii.
Educatia Media este despre sine si despre lume. Are un caracter interdisciplinar si o metodologie pentru a dezvolta gandirea critica a elevilor.

are de a face atat cu mediile comunicationale moderne: sunet, imagine statica si in miscare create prin folosirea noilor tehnologii cat si cu cele traditionale: text si imagine printate
promoveaza o abordare mai aprofundata a mediilor comunicationale folosite de societate si felul in care ele functioneaza
incurajeaza deconstructia si analiza critica a contextului in care textul mediatic opereaza, mai exact promoveaza analiza critica si identificarea valorilor si intereselor (sociale, culturale, politice, economice si comerciale) care influenteza informatiile cuprinse in textul mediatic
incurajeaza dezvoltarea de cunoastere si aptitudini necesare elevilor si cetatenilor, in mare, pentru o citire critica a textului mediatic
sustine dezvoltarea de texte mediatice critice sau alternative (media alternativa)

(Chrysoulda Kosmidou-Hardy- Institutul Pedagogic Grecia 2006)

Da de ce scriem la ora de desen?

2010-03-09T12:51:00.000+02:00

img.: Joseph Beuys, How to Explain Pictures to a Dead Hare (26 November 1965), performance documentation at Galerie Alfred Schmela, Düsseldorf.

"Obiectele mele trebuie intelese ca indemnuri la transformarea radicala a ideii de plastica. Ele vor sa provoace idei despre ce ar putea fi plastica si despre cum ar putea fi extins conceptul ei la substantele invizibile, respectiv despre maniera in care pot fi utilizate acestea:
++forme ideatice - cum ne construim ideile
++forme lingvistice - cum transformam ideile in cuvinte
++plastica sociala - cum formam si modelam lumea in care traim: plastica e un proces evolutiv, fiecare om e artist
Acesta e motivul pentru care nimic din ceea ce modelez nu e definitiv sau terminat. Procesele continua: reactii chimice, procese de fermentare, schimbari de culoare, putrezire, uscare. TOTUL SE TRANSFORMA."
Joseph Beuys - Cf. Catalogul expozitiei Beuys din Muzeul Salomon R. Guggenheim, New York, 1979, p.7: introducerea lui Joseph Beuys (text din cartea "Ce este arta?- Discutie -atelier cu Beuys" de Volker Harlan)

ps. Scriem la ora de desen chiar daca Educatia Plastica este doar despre tehnici de desen si pictura si deloc despre procesul de creatie de la idee la reprezentare si pana la efectele lucrari asupra societatii

Disecarea imaginii video

2010-03-06T16:32:00.000+02:00

Construirea sensului (sensurilor, a semnificatiilor)
Ca si in construirea limbajului si imaginile sunt alcatuite pe aceleasi criterii de selectie, combinare, amestec.
Alegi dintr-un univers urias de posibilitati ceea ce va fi pus in imagine. Bucatele de intelesuri dintr-o paradigma sunt amestecate apoi cu bucatele din alta paradigma. Asa vom obtine o sintagma. Daca tinem cont de acest mod de a construi textul vizual atunci vom intelege si deciziile care au stat in spatele imaginii video.
Daca avem o simpla imagine dintr-un film vom citii doar semnifiicatiile elementelor cuprinse in ea fara a fi influentati de altceva, automat daca sunt aduse in scena si alte elemente pe parcursul materialului video semnificatia lui se va schimba in functie de noile simboluri si reprezentari.
In momentul in care –citim- un video folosim aceleasi scheme conceptuale inoculate pe care le folosim si in citirea obisnuitelor diferente intre lucrurile pe care le vedem in jurul nostru- de exemplu o cladire- automat te gandesti este oare o casa particulara, sta cineva acolo, este poate o firma sau un magazin etc Asa intra in joc intregul nostru bagaj de imagini si asocieri invatate.
Trebuie sa tinem cont ca exista o relatie intre imaginile video care ne apar ca o succesiune. Toate fac parte dintr-un intreg. Intelesul intregului ansamblu de imagini este dat de relatia intre imaginile particulare ale intregului. Exista naratiuni mici si marea naratiune adica intregul, noi trebuie sa fim capabili sa citim atat detaliile cat si intregul film.
Metafora- in contextul materialului video, a filmului, anumite imagini pot avea cu totul alt sens decat cel care ne-ar aparea ca evident, contextul filmului este capabil sa transforme acest mod de a citii imaginile, astfel ca unele pot fi interpretate metaforic

"The Fountine" - Darren Aronofsky 2006
Simboluri- anumite imagini, plante, animale obiecte, persoane sunt incarcate de un anumit set de semnificatii, care automat sunt interpretate ca atare

"Angel's Egg" sau "Mystical Egg of the Angels" - Mamoru Oshii 1985

Mise-en-scene
Punerea in scena (a inscena o actiune)
Tine de a avea pe scena toate elementele necesare piesei de teatru- decor, costume, lumini, gestualitate, miscare etc
In cinematografie ne mai referim si la elementele specifice – miscarea camerei si pozitia acesteia in termeni de distanta, unghi, inaltime, dar si lentile folosite, efecte speciale
Intelesul imaginii deriva dintr-un colaj realizat atat din elementele teatrale cat si din cele cinematice.

Long shot, medium shot, close-up

O decizie de baza ce trebuie luata este ce distanta alegem sa fie intre camera de filmat si subiectul filmat. O filmare de la distanta mai mare are mai putina incadrare pe cand o filmare de foarte aproape taie practic din intregul ansamblu si este mai greu de interpretat, mai greu de untilizat. Un cadru larg ne permite sa vedem relatiile dintre elementele filmate mult mai clar, ele sunt contextualizate si ofera solutii de interpretare a personajelor. Intr-un cadru larg insa pot aparea si elemente care sa intre in conflict cu ceea ce vrea cel care fimeaza sa arate, scena poate fi inteleasa in alt mod datorita unor elemente nepotrivite subiectului abordat, atunci este necesar sa fie folosita o filmare mai restransa, sau chiar una de aproape.

Inaltimea de la care se filmeaza
Influenteaza oare inaltimea de la care se filmeaza actiuna filmului?
O conventie generala este de a se filma de la nivelul ochilor. Asta pentru ca figura umana este exrem de expresiva ea fiind capabila sa exprime o multitudine de "umbre" de sensuri, fara a mai fi necesare cuvintele.

"4 luni, 3 saptamani si 2 zile" -Cristian Mungiu 2007
Folosirea unui trepied te pune in situtia sa alegi inaltimea. Daca purtam camera in mana vom filma mai ales de la nivelul umerilor. Trebuie sa tinem cont si de faptul ca nu numai figura umana este extresiva ci si alte parti ale corpului, alte detalii ale contextului.

Miscarea camerei
In cinematografia clasica miscarea camerei incearca in mare parte sa cuprinda constat in cadru personajele in miscare. Aceasta miscare este in general motivata de naratiune.
De asemenea miscarea camerei ne poate ajuta sa exploram imprejurimile, contextul personajelor si a naratiunii. Miscarea camerei poate face parte din intelesul intregului film.

"Prologue"- Tarr Bela 2004
Mise-en-scene
punearea in scena
Ce punem in fata camerei de filmat, ce alegem sa scoatem din cadru, ne gandim la aceste elemente ca la un sistem de semne in sine. Pentru a nu contrazice sensul filmului cu elemente nedorite va trebui sa acordam mare atentie la intelesul elementelor din fata camerei de filmat.
- distanta intre persoanje ne arata relatia dintre ele, rolul lor in grupul social, locul in ierarhie etc
- imbracamintea este si ea purtatoare a unor semnificatii specifice din nou despre apartenenta personajului la un grup, statutul social, starea de spirit etc
- lumina are si ea intelesul ei, subiectul este si el influentat de lumina, o lumina asezata neobisnuit in spatiu ne da o senzatie de supranatural; totul depinde de buget pentru a lumina natural un interior - o slaba iluminare a filmului poate sa ne sugereze lipsa dotarilor unui film independent sau low budget

text povestit dupa: "Theorising Video Practice" -Mike Wayne
"Mike Wayne offers theory both as a tool for overcoming the resource limitations of low budget/grassroots audio-visual production, and as a way of thinking more creatively about video culture. By broadening the repertoire of textual strategies and encouraging experiment, the author exposes the false division between theory and practice, and challenges the conservativism of mainstream audio-visual production. "

Ce este Educatia Media?

2010-03-06T12:18:00.000+02:00

Termenul „ media literacy” - „alfabetizare media” - „competente in mass media” se refera la cunostintele , abilitatile si competentele necesare in vederea utilizarii si interpretarii mass mediei. Competenta media este un fel de alfabetizare critica, ea presupune a invata sa „citesti” mass-media dar nu poate fi inscrisa in criteriile stricte ale invatarii unui limbaj clar definit ca si cel literar, ea implicand si analiza, evaluarea si reflexia critica. De exemplu in film semnele si simbolurile care trebuiesc interpretate au semnificatii diferite in context, la nivel de ansamblu dar si in detalii, interpetarea trebuie sa aibe in vedere atat firul naratiunii cat si modul in care a fost filmat si editat (de exemplu miscarea camerei are si ea o semnificatie aparte diferita de la film la film) trebuie de asemea tinut cont si de modul in care este prezentat si distribuit. Educatia Media determina asimilarea unui metalimbaj, adica a unui mijloc de a drescrie diferitele forme si structuri ale modurilor de comunicare de la film la presa scrisa si publicitate, asta implicand si o mai larga intelegere a contextului comunicational social, economic si institutional si felul in care acestea influenteaza experientele si actiunile oamenilor.
*De exemplu in Programa Scolara a Eduacatiei Plastice pentru clasa a VII-a elevii trebuie sa obtina competente in identificarea caracteristicilor definitorii ale designului prin observarea designului produselor şi al procesului de proiectare şi de reproiectare a acestora; discuţii privind domenii de manifestare ale designului (grafic, de produs, ambiental); elaborarea unor proiecte de design grafic pe o temă dată (copertă de carte, disc, C.D. etc.). Pentru o mai ampla intelegere a designului ei ar trebui sa inteleaga si modul in care functioneaza publicitatea si cum aceasta determina realizarea designului. Pentru a intelege publicitatea este nevoie de Educatie Media.
Mass-media face parte din viata zilnica a copiilor. De mici ei cunosc modurile in care sa acceseze media, sunt foarte receptivi la noile tehnologii, sunt familiarizati cu diferitele tehnologii si sofware-uri. In ceea ce priveste interpretarea mediei ei ar trebui sa invete sa formuleze si sa exprime opiniile fata de mass media (de exemplu: raportare critica fata de reprezentarea realitatii la TV, fata de modul in care sunt construite spoturile publicitare, sa observe si sa abordeze critic diferitele stereotipuri si reprezentari ale unor grupuri sociale, evenimente si idei aparute la TV si in film, sa reuseasca sa gaseasca alte forme de a le prezenta).
Exista un considerabil potential al mediei de a fi folosita de catre copii ca mod de comunicare si autoexprimare iar creativitatea implicata in productia media poate avea o importanta contributie la dezvoltarea gandiri lor critice si la ai pregati sa devina cetateti bine informati, cu discernamant, capabili de a formula opinii personale critice in ceea ce priveste mesajele media.

Arheim si imaginea video

2010-03-06T12:05:00.000+02:00

Imaginea video este rezultatul unui proces complex de alegeri si renuntari ale celui care creeaza video. Partea tehnica isi are si ea influentele ei asupra modului in care privitorii interpreteaza ceea ce vizioneaza.

Camera de filmat a fost construita ca rezultat al unor decizii umane care i-au dat anumite calitati particulare si nu altele. In primul rand ea ne organizeaza actul privii in cadrul unei rame- frame, astfel incat obisnuita noastra vedere lipsita de incadrari are acum un spatiu definit cu care sa lucreze. Spatiul care este selectat, ceea ce este inclus sau exclus dintre marginile cadrului, este o decizie de baza pe care fotograful sau a cel are filmeaza trebuie sa o ia. Rudolf Arheim (teoretician arta vizuala si film) ne atrage atentie asupra modului in care liniile verticale si cele orizontale ale cadrului ne influenteaza perceptia, cum liniile inclinate din imagine ne apar si mai inclinate datorita marginilor drepte ale cadrului camerei de filmat. Ca exercitiu pentru a intelege influenta pe care o are cadrul dreptunghiular asupra modului in care percepem realitatea din jurul nostru incercati sa priviti in incaperea din jurul vostru mai intai cu ochiul liber apoi printr-un cadrul realizat cu ajutorul degetelor, incercati sa vedeti cum relatia dintre diferitetle obiecte este schimbata datorita cadrului. Vom observa ca rama cadrului creeaza o "punere in scena", ca si cum tot spatiul din jur ar fi fost aranjat intentionat intr-un anumit fel.

Citeva notiuni si definitii legate de free software/open source

2010-03-06T10:08:00.000+02:00

Ce este miscarea de software gratuit (free software)?
Situatia care a dus la nasterea acestei miscari poate fi descrisa ca o reactie la monopolul corporatist al aplicatiilor dedicate calculatoarelor personale.

Chiar de la aparatia PC-urilor interactiunea cu acestea a fost un motiv serios de speculatie economica. Interactiune cu un PC presupune o interfata software care in acest context a fost conditionata de licente costisitoare a caror existenta impuneau un monopol mai mult decit economic, social, chiar cultural. Microsoft este principala compania vinovata pentru aceasta situatie. Prin impunerea, cu sprijinul companiilor ce manufacturau hardware-ul de PC (in special IBM) Microsoft a reusit sa impuna principalul ei produs, sistemul de operare Windows, ca standard de drept al interfetei PC-ului, identificind astfel Windowsul cu PC-ul insusi.

Pe de alta parte, traditia de cercetare academica in domeniul IT-ului se baza bineinteles pe spiritul educativ al sheringului de informatie. Codurile sursa ale diferitelor interfete soft si aplicatii de tot felul erau accesibile in interiorul comunitatilor academice, dar nu numai. Odata cu transformarea softwarului intr-un produs comercial si intr-un buissnis de sine statator, spiritul academic al open sourceului a tins sa devina tot mai strain in rindul programatorilor, lucru ce l-a determinat pe Richard Stallman sa fondeze proiectul Gnu si astfel a aparut Free Softwere Foundation. Aceasta fundatia este extrem de importanta pt miscarea open source, nu numai pt seria de applicatii pe care le-a impus ca varianta gratuita si open source la celelalte aplicatii comerciale, dar ea a reinitait si spiritul educativ al traditiei academice de IT creind si un tip de licenta specifica pentru domeniul public - GNU GPL.Desi concurenta dintre Microsoft si Apple este reala concurenta economica in ceea ce priveste interfetele soft de power user, in momentul de fata concurenta dintre softwarul gratuit (si educativ) si cel comercial este evidenta, chiar daca este o concurenta non economica, influenta intre cele doua a dus la transformarea PC-ului (plus Internetul) intr-o adevarata Mathesis Universalis.Linux impreuna cu suita de instrumente GNU a devenit deja o varianta extrem de atragatoare atit la nivel institutional cit si la nivelul de single user ca interfata pentru PC.