Un articol in concordanta cu opinia mea despre educatie.
Solomon Marcus: Educatia, un bolnav cu diagnostic controversat
(...)Rani deschise ale educatiei
Iata cateva (categorii de) astfel de
rani: a) ignorarea nevoilor si drepturilor fundamentale ale copilului si
adolescentului; b) ignorarea imperativelor societatii globalizate
actuale; c) absenta educarii unei frecventari adecvate a televiziunii si
internetului, care, din acest motiv, raman in mare masura
antieducationale; d) persistenta unei mentalitati inapoiate la multi
parinti, educatori si factori de decizie, in ceea ce priveste obiectul
educatiei; e) incapacitatea educarii unui comportament bazat pe valori
umane; f) incapacitatea depasirii reprezentarilor fragmentare, impuse de
organizarea pe discipline care nu prea comunica intre ele; g)
persistenta unor programe de invatamant peste care s-a asezat de mult
rugina si care rateaza cele mai spectaculoase evenimente ale istoriei
stiintei din ultimii 150 de ani; h) manuale in mare parte plictisitoare,
neatractive, uneori neinteligibile ; i) val puternic, un adevarat
tsunami antieducational pe care strada, mass media, viata publica il
produc si care saboteaza in mare masura actiunea scolii; j) numar
crescand de familii incapabile sa ilustreze, sa confirme intelepciunea
celor « sapte ani de-acasa ». Aceste aspecte patologice ale educatiei
sunt strans legate intre ele, teritoriul fiecaruia se intersecteaza cu
teritoriile celorlalte.
Nevoile si drepturile fundamentale ale copilului si adolescentului
Exceptand nevoile de
adapost, imbracaminte si hrana, copilul si adolescentul nu-si
constientizeaza nevoile, nu le pot exprima si nu pot revendica
satisfacerea lor. Ca si in cazul animalelor, adultii trebuie sa preia
aceasta responsabilitate. Numai ca acest lucru nu prea se intampla. De
exemplu, o urmarire atenta a comportamentului unui copil, de la cea mai
frageda varsta, ne dezvaluie nevoia sa de a intelege ce se
intampla in jurul sau si cu sine. Toate simturile sale sunt in alerta,
curiozitatea sa nu are margini, el se afla intr-o continua dinamica, in
care jocul este expresia nevoii sale de libertate, de observare
si experiment. Intrebarea « de ce? » il obsedeaza, dar pe multi parinti
si educatori ii enerveaza. Incercari, greseli si esecuri fac parte din
ceea ce este pentru el aventura cunoasterii, dar dreptul de a gresi si de a esua chiar in mod repetat
este o componenta obligatorie a activitatii sale de explorare a
mediului ambiant, este pretul inevitabil pe care trebuie sa-l plateasca
pentru a dobandi capacitatea de a gandi cu capul sau si de a nu se
pierde atunci cand se afla in situatii inedite. Daca am tine seama de
acest fapt, n-am mai diaboliza greseala si esecul, acordandu-le un
statut general de infractiune, am sti sa distingem intre greselile
negative si cele provenite din actiunea de cautare, din asumarea unui
risc.(...)
